Ieșirea din poveste...

știu că ești într-o poveste tristă că ești în turn de fildeș ferecată ești doar o fîlfîire de batistă… și doar parfum de floare fermecată ești încă prizonieră în poveste și doar cu gîndul pot să te mîngîi dar ești aceea care-n suflet mi-este dorința și iubirea mea dintîi!... nu e de-ajuns să vrei să vii la mine mai trebuie să poți să te desprinzi din tot ce-acum te-nlănțuie pe tine și mîinile spre mine să le-ntinzi! te voi lua atunci de mîini, iubito și ochi în ochi vom ști că am ajuns pe culmile iubirii ce-am dorit-o iubirea care-n inimi ne-a pătruns ne e de-ajuns acum numai să știm că sîntem două suflete pereche… că noi dintotdeauna ne iubim iubire nouă dar totodată veche… noi știm cît farmec are întîlnirea în armonii de cîntec și-n cuvinte și cît de caldă este regăsirea mărturisind aceleași simțăminte e-atît de bine că ne știm aproape în ciuda depărtării dintre noi că nu pot depărtările să-ngroape tot ceea ce ne leagă pe-amîndoi! vom aștepta-mpreună clipa-n care eliberată din palatul rece te voi lua sub raza mea de soare și pragul lumii mele te voi trece…