De nu mai ai putere...

de nu mai ai putere să ții în mîna ta toiagul cu penița ce-ți ușurase drumul de simți zvîcnind în tine o lacrimă de stea dar norii grei te-ngroapă cu umbrele și fumul… de crezi că orice-ai spune e vechi și s-a mai spus și mierea strînsă-n faguri ți-e falsă și amară de n-ai acoperire la anii ce s-au dus și lira ta de aur ai da-o pe-o țigară… de s-au uscat pe buze blestem și rugăciune și tot ce ți-a rămas e doar cerul plin de stele întinde-ți fără milă-ale sufletului strune și cheamă-arcușul vieții s-alerge peste ele!...