Poezie
Nimic nu se schimba
Nimic nu se schimba
1 min lectură·
Mediu
Nu stiu daca-mi va place ziua de maine,zilele toate,
Nu vreau sa stiu pe unde treci,daca mai este primavara,
E prea mult abur, prea multe valuri si nu se mai poate,
Sa-mi las pana in zori, manunchiul de vise, afara.
Langa mine pe banca se-aseaza-n tacere o umbra plangand,
Din cer printre ramuri se scutura stele si raze de luna,
Ma doare cararea prin fire de iarba si-aud murmurand,
Alaturi o umbra ce-n loc de uitare, ma strange de mana.
Nimic nu se schimba, tu singura-mi esti o dulce parere,
Prin minunile nopti un fluture alb, sfios se strecoara,
O umbra ma vrea la ea-n nefiinta si-n taina imi cere,
Sa-i promit c-o voi duce langa tarm intr-o noapte de vara.
001.239
0