Mi-am sfâșiat viața-n fâsii și-am legat clipele trăite-mpreună,
Ochilor le-am dat cu-mprumut o lacrimă și le-am cerut să plângă,
Dintr-o amintire, am cules gesturile tandre sub cleștarul de
Ti-am adunat tacerea in causul palmelor printre gesturi rebele,
Fiindu-mi teama ca sufletu-mi va ramane pustiu si sarac,
Mi-am ravasit cuvintele ca-ntr-un basm, sub o ploaie de stele,
Invatand
Sa nu-nchizi ochii daca privirile-ti miros a trandafiri,
Si lacrimile-ti stralucesc sub pleoape, ca un dor,
Vor fi speriate zanele iubirii, din pretioasele-amintiri,
Ce strang miresme ofilite, din
S-a-mbolnavit o salcie de singuratate si sufletu-i din ramuri i se frange,
Zadarnic raul o alina, oprindu-si trecerea grabita sub umbra-i de la mal,
Ceva s-a ofilit la radacina si dincolo de
Cand am sa mor, as vrea sa-mi pot rascumpara propia viata ce m-a parasit,
Lasand averea din sicriu, saracilor ce s-au grabit candva sa moara,
Si sa ma-ntorc in turnul meu de vise si minuni, unde
Daca trupul tau l-as mangaia cu o floare de colt, ai deveni un vis,
Te-ai transforma-ntr-o pulbere de stele si te-ai ravasi prin univers,
Cu mainile mele te-as aduna intr-o mare de cuvinte, ce nu
As vrea sa-ti spun in fiecare zi cat esti de frumoasa si mereu sa-ti cer,
Fuioare de lumina ramase-n parul tau cand razele de luna-au adormit,
Sa aflu daca pot, ce sculptor te-a cioplit cu-n gest
Viata-i un sant sapat la margine de drum,in care oamenii arunca,
Gunoaie vechi de amintiri, unde firave ganduri zilnic se incurca,
Se scurge-aici mizeria umana si ape tulburi sapa in
Daca mai treci prin viata mea odata, sa-ti iei din amintiri, o parte,
Poate candva ai sa privesti in ele, sa vezi ce mult te-am pretuit,
Singurul loc in care nimeni, niciodata, cat ar dori, nu ne
Intre noi doi, timpul pare un zid cioplit in margine de stanca,
Nu exista ferestre sau usi, sa putem strecura sufletul ravasit,
Doar pe deasupra, cerul, cateva stele nerasarite sfios ne
Te-ai dus frumoasa Madalina,in cerul tau fara de stele,
Lasand in urma mugur viu, ce va imboboci odata,
In ramuri de copac strain, cu frunze vestede, rebele,
Fara sa-ti simta-mbratisarea, pe
Sunt ultimul ramas, din toti cei care-au fost la manastire,
Sa jure-n fata la altar, ca nu-ti vor fi povara sau durere,
De-a lungu-acestei vieti, hranita zilnic cu suspin si amagire,
Daca tu,
Am plans in vis, am plans pe strada, am plans fara sa-ti spun , de multe ori,
De teama ca pustiul dintre lacrimi, ne va rapi din amintirile ce vin,
Si-au plans si zorile cu mine, cand noaptea
Ti-am fost candva prieten si iubit,ti-am fost si sprijin uneori,
Cand nimeni nu credea in tine, cand totul iti parea strain,
Cand doar in alb si negru-ti parea viata, un univers fara culori,
Eu am
Imi este dor,atat de dor, de buzele ce-n noapte m-au strigat
Ecoul unui glas lovit de stele, amestec intre umbre si lumini,
Un fosnet cald, scapat prin ramuri, de pasari care s-au speriat,
Si-au
Ma-ngrijoreaza mult, singuratatea unui gand,
Ramas, din toate cate ieri s-au strans,
Sub fruntea mea, pe cineva din vise asteptand,
Si simt cum ochii, de tristetea lui au plans.
Ma-ntreb ce
La noapte sa nu-mi pleci din vise, ramai cu ele pana-n zori,
Si cand ne vom trezi-n mireasma, minunilor ascunse-n roua,
Sa-ti lasi suvitele-n fereastra, vibrand in sute de culori,
In timp ce
Am crezut in visele noastre, am crezut atunci in parul tau de foc,
Si fericit am fost, cand toate mie mi le-ai daruit pe veci,
Ca o dulce povara ce-mi sprijina singuratatea mereu in alt
Te-am asteptat sa fii cu mine in serile tarzii de vara,
Sa-ti spun ce simt si sa te beau ca pe un vin
Sa-mi tulburi sufletul ranit, a nu stiu cata oara,
Curgand in valuri ca o ploaie,
Sunt obosit de-atata viata, de drumul ei nefericit,
Sperantele-au plecat cu vantul si deznadejdea m-a cuprins,
Traiesc pe undeva aiurea, batand la porti ce-au putrezit,
Sa-mi regasesc cumva
Eternitatea ce-am dorito s-a stins ca vraja unui vis,
Intre minunile tacerii si sincere pareri de rau,
Pentru ca pleoapa n-a stiut, cand peste toate s-a inchis,
Si-a stins lumina unei stele, in
Infloresc teii pe aleea unde ne plimbam in fiecare seara,
Si-al lor parfum mi-aduce-aminte, de juramintele ce le-am facut,
In ochii mei, prin lacrimi cerul se rotea a nu stiu cata oara,
Si
Tu dincolo de ganduri stai ascunsa si nu te-arati, de teama
Ca se vor pierde amintiri, pe-ale trecutului carari necunoscute,
Si vom privi ingandurati, cum o iubire-n vechi iluzii se
Marea a disparut cu sosirea noptii, fara sa-mi fi spus,
Daca fosnetul valurilor va ramane-ntre mainile mele,
Iar soarele, cand in adancuri pe trepte de neguri s-a dus
Va ajunge lumina la tarm,
