Poezie

Poezii de dragoste

Sunt ultimul ramas

1 min lectură·14 iulie 2010

Mediu

Sunt ultimul ramas, din toti cei care-au fost la manastire,

Sa jure-n fata la altar, ca nu-ti vor fi povara sau durere,

De-a lungu-acestei vieti, hranita zilnic cu suspin si amagire,

Daca tu, sigur n-ai sa vrei, daca tu niciodata n-o vei cere.

In jurul meu e liniste, de parca sufletul mi-ar fi luat o zi,

Sub forma de-mprumut, de fluturii ce nu-si gasesc cararea,

Si ratacesc printr-un pustiu placut, sperand ca ma voi regasi,

Cu sincera-mi eternitate, prin care mi-am pierdut uitarea.

Sunt ultimul ramas cu rugaciunea nerostita-n fata la altar,

Pentru ca podul gandurilor mele,s-a daramat pe umbrele tarzii,

Cand a-nceput s-adie-n soapta vantul, pe-al indoielilor hotar,

Si-a tresarit in turla clopotarul, de farmecul acestei nebunii.

Imi fac curaj in fiecare clipa si tot de-atatea ori imi este teama,

Cuvintele, cu greu vor sa coboare din lumea-acestor ganduri,

Pentru ca-n manastire, fumul din lumanari prin vise se destrama,

Fara sa stiu ca si minunea este-o nebunie, ascunsa printre randuri.

001.252

x. “Poezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13947344/poezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.