Poezie
Pe soclul cuvintelor
poezii de dragoste
1 min lectură·
Mediu
Am umbra ta la mine-n palmă, am ochii tăi la mine-n gând,
Am tot ce ție-ți aparține, într-un sertar din amintiri,
Și nimeni nu va ști vreodată, de ce atâția ani la rând,
Am sărutat a lor prezență, cu ale pleoapelor clipiri.
Am șoaptele pe tâmpla dreaptă și-al tău parfum pe pieptul meu,
Pe șolduri calda-mbrățisare, o simt cum arde, ca-n trecut,
Și nu-nțeleg de ce mă doare, de ce suport atât de greu,
Sinistra mea singurătate, prin care viața ne-a pierdut.
E noapte-n trupul meu iubito, și sângereaza prin apus
Pe soclul tristelor cuvinte, ecoul pare mai slăbit,
Și cât de mult aș vrea s-auzi, ce niciodată nu ți-am spus,
Că, te-am lăsat cândva-ntr-un suflet și tot acolo te-am găsit.
Am gândurile tale toate,și lungul drum ce te-a răpit,
Făcând pustiul să-nflorească in două lacrimi de sub pleoape,
Și-ți mulțumesc că mi-ai lăsat, la margine de asfințit,
Un loc in care preț de-o clipă, eternitatea să ne-ngroape.
003.101
0