Mie să-mi dai cerul apos
Și curvele de stele
Mie să-mi dai ochiul din dos
Să-l sfarm de floricele.
Să îmi dai fruntea ta din nori
S-o scriu cu slove moarte.
Să-mi dai fecioarele-ți vioi
Să
Corăbii de stânci adaptate mă cheamă
Să val-vârtej gol în dorință,
Sunt piatră și lemn și cad întru toate!
Cristos, izbăvit de credință!
Renasc botezat cu plăcere carnală
Și mușc buze
Deoarece am gustat din fructe
Și le-am devenit viermele.
Deoarece am urlat din neființă
Și am crezut că am fost auzit.
Deoarece put a carne.
Deoarece m-am nascut odată cu mine.
Deoarece sunt
Lasă-mă să-ți retez
Penele de cleștar
Și să-ți scot ochii de vată.
Privește-mă fără să vezi.
Sângerează
De extazul iraționalului
Și invață să nu te mai transpui
În carne ce cade
Și să nu mai
Vai tată! Vai tată!
Planeta e beată,
O văd din poiată:
E criță și cată
Să moară odată!
Vai tată! E mată,
Complet descărnată,
Încinsă în vatră,
Complet despuiată!
Vai mamă, vai
Mă dor lacrimile ce nu-mi curg
Ci zac ca ciorchinii de nisip sărat
În rocile cavernoase de sub frunte.
Mă dor frunzele translucide
De plastic
Care-mi acoperă ochii.
Mă dor tăciunii veșteji
Din
Când mă plictisesc
Întind mâna,
Apuc câte o planetă
Și văd că e încă crudă.
Dar m-au învățat că
Toate trebuie să pară coapte.
Văd că nu am vopsea,
Și mă tai la venă –
Mi-au spus că durerea e
Voci fara corp
Lumini ne erup
Si astazi ne regasim
Cu totii
In stup.
Ne-au uitat sigiliul.
Corpuri si capete,
Ombilice sparte,
O vena se-nalta
Din noi-cutii.
Ne recicleaza!
Hai sa
Cultura de lumină
Lipici draconic de lumină moartă,
Giulgiul tău alb mă strivește!
Un clește! Un clește! Aduceți un clește,
Și extirpați-mi lumina prea coaptă!
Stindard veșted, ei te-au
E vremea Fiarelor ce mor,
Mor printre voi, învie-n mine –
Au fost atât de sânge pline,
Și-azi se usucă-așa ușor.
În stern îmi coace un fior –
Venin născut de mii de-albine –
E vremea Fiarelor
Pășim ușor
Prin abur de gheață topită,
Ni se întunecă pleoapa
De atâtea hibridări succesive,
Și ne întoarcem capetele
Cu o ploaie de dezgust
Înspre noi,
Să ne asigurăm că suntem
Preapuri și
Am lipit bob cu bob
Cu bob de bob
De foc.
Am înmuiat stihuri în noroc.
Am lipit mii de oglinzi
De grinzi
Cuminți,
De mii de ochi încinși.
Am mai tăiat o legătură,
Și mă îndrept spre mine
Pastel fluid
Văd un câmp ud plin de lumina roză:
În salturi tainice se-neacă o fetiță.
Se spânzură râzând de-a ei cosiță
În timp ce-mpinge-n vene calm o altă doză.
Se prind de cerul
VG