Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Târâșul tămâiei aprinse

1 min lectură·
Mediu
Deoarece am gustat din fructe
Și le-am devenit viermele.
Deoarece am urlat din neființă
Și am crezut că am fost auzit.
Deoarece put a carne.
Deoarece m-am nascut odată cu mine.
Deoarece sunt [toate] lumile
Închistate în una singură.
Deoarece am auzit
Puhoaiele de impulsuri
Ale interiorului
Alunecând peste
Ceea ce nu am în veci voie să ating.
Deoarece încă mă scald și lâncezesc
Întru emoție.
Deoarece am indrăznit să cresc precum iarba
Pe izlazurile destinate rumegatoarelor.
Deoarece am îndrăznit să fiu.
073.675
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
82
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Vlad Gândilă. “Târâșul tămâiei aprinse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-gandila/poezie/29442/tarasul-tamaiei-aprinse

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

NSNicoleta Stefanescu
Scuze, dar poezia ta e doar un sir de deoareceuri care nu te fac decat sa astepti o explicatie a concluziei, explicatie care s-ar putea materializa in ultimul vers dar acesta nu are forta si se pierde. Toata poezia pare o parte dintr-un intreg care lipseste. Daca e continuarea unei poezii pe care nu am citit-o, imi cer scuze si te rog sa desconsideri ce am spus mai sus.
0
@vlad-gandilaVGVlad Gândilă
Ok Nic, sa lamuresc despre ce e vorba. E o spovedanie. Adevarat, e tradusa din engleza, unde s-ar putea sa sune mai bine, desi sunt de parere ca am tradus destul de exact. E o spovedanie a materiei constiente de sine, pur si simplu. Orice alta explicatie e de prisos.
Nu e continuarea a nimic, desi acum vad ca am facut o greseala si nu am trimis poeziile in ordinea cronologica, se leaga intr-un fel una de alta...In fine, asta e, e prea tarziu sa mai schimb ordinea.
0
Distincție acordată
Deoarece put a carne.
Deoarece m-am nascut odată cu mine.

Deoarece am auzit
Puhoaiele de impulsuri
Ale interiorului
Alunecând peste
Ceea ce nu am în veci voie să ating.

Deoarece am îndrăznit să fiu.

Desi \"put a carne\" este ceva poate mult prea indraznet pentru gustul meu, imi place ca ai avut curajul de a da atata forta poeziei tale, de a iti confesa durerea psihica, o durere surda, insa atat de bine infipta in lobul temporal, incat ma face sa ma gandesc la mii de ani lumina departare, si inapoi.
0
Iar partea cu deoareceurile nu mi se pare deloc deranjanta, ea cu totul formeaza un intreg, nu-i lipseste nimic, nici macar o picatura de rom pe deasupra, pentru gust. E o modalitate originala de a iesi in fata.
0
@miriam-cihodariuMCMiriam Cihodariu
imi place mult incertitudinea pe care o lasa poeziile tale, mai ales aceasta. ele nu explica direct, insinueaza pentru cine are simt si timp si chef sa inteleaga.
deoarece toate aceste lucruri corpul se uraste si se iubeste si se contopeste cu spiritul.
felicitari, imi place mult cum transfigurezi.
0
@miriam-cihodariuMCMiriam Cihodariu
am uitat sa spun : ceea ce face poate iarba sa creasca mai vie si mai insufletita decat ideea de iarba este scanteia de prospetime a imensei forte organice, faptul ca tamaia este APRINSA....
0
@miriam-cihodariuMCMiriam Cihodariu
am uitat sa spun : ceea ce face poate iarba sa creasca mai vie si mai insufletita decat ideea de iarba este scanteia de prospetime a imensei forte organice, faptul ca tamaia este APRINSA....
0