Poezie
Cafeină
ție
1 min lectură·
Mediu
Prin prisma ta văd făptura mea-ntreagă
În ochii-ți forez apele pentru-ai mei
Surâsul jungheric, nespusă, -l reneagă
Mi-l cos peste dinții
În tine înfipți
Eu mușcând, tu cedând – pierde-vei.
Buzele-mi mustesc a cafea, spiriduș
Prin pori cafeina răzbate din noi
Mai știi când ne-am pus infatuarea căuș?
De ce dracu-am râs
Când era de plâns?
Crăpatu-mi-ai ziua în zori.
Contorsionată pozezi în uman
Trupescu-l slăvești chicotind efemer
Mi-am dat carnea jos, ți-aș fi ars-o! În van!
‘Păstreaz-o’, mi-ai spus
‘Mai sunt de sedus’
Ai crezut c-am uitat să mai sper
Devora-te-aș chakră cu chakră, nu știi
Ce-nseamnă să-ți inoculezi un sărut
Jupoaie-te doar și mă vei regăsi
Sub dermă pândesc
În tine să cresc
Nu te-am iubit să te fut.
012.789
0
Imi place, Vlade. In spatele impulsivitatii aparente se ascunde un devotament fata de faptura iubita cum unii nici nu pot sa iti imgineze.
Cu drag,
Laura