Poezie

Cultura de lumină

1 min lectură·14 octombrie 2002

Mediu

Cultura de lumină

Lipici draconic de lumină moartă,

Giulgiul tău alb mă strivește!

Un clește! Un clește! Aduceți un clește,

Și extirpați-mi lumina prea coaptă!

Stindard veșted, ei te-au înfipt în mine

Să amăgești gângănii spre lumină,

Să își înfigă viermii fără pic de vină

În giulgiu-mi sintetic, ca să mă aline…

Cu zumzet fluid, cu aripi prea sacre,

Coroane de ceară topită îmi toarnă

Albine mânjite cu miere de toamnă -

Sevă născută din frunze prea acre.

Stau sfârtecat cu pieptul umed

De viermi și de miere și ceară,

Și țip fără țintă, -ntr-o doară,

Dar țipătu-mi se-ncheagă-n zumzet…

Strig:

‘Sunt fiară! Sunt fiară ce trebuie să moară!’

Dar giulgiul gândacii mi-l surpă

S-ajungă la lumina ce stă să erupă,

Să rupă sigiliul de ceară!

Dulceața m-apasă și mierea mă-neacă –

Mă schimbă în fiară-stafidă,

Îmi fură lumina c-o sete avidă,

Să și-o depună în matcă!

Rămân întins cu ochiul gol fetid –

Cultură de viermi plini cu miere

Amară și fadă – nu mai simt durere,

Doar ei tot rânjesc la lumină cu jind…

Și într-un final m-am stins,

Prea obosit privind…

…

003.114

Vlad Gândilă. “Cultura de lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-gandila/poezie/27978/cultura-de-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.