Virgil Titarenco

Mulțumesc Andrea.
Ce bine ar fi dacă n-ar trebui să \"plătim\" dobîndirea acestei finesse cu ani din viață... Dar și aceasta este ca vinul și ca diamantele. Ca să aibă valoare trebuie să treacă timp...

Alex... în primul rînd bun venit pe poezie.ro
Apoi... mă uit la ce ai scris aici și mă întreb oare cîți ani ai...
Dar.. trecînd peste asta... uite fă o încercare, scrie doar patru rînduri, un poem scurt, dar evită să scrii platitudini sau orice ai mai auzit vreodată undeva. Asta se numește creație, adică, cînd n-a mai existat pînă atunci.
Tot ce ai pus tu aici este din păcate, și nu vreau să te superi, o înșiruire de platitudini. Încearcă ce te-am rugat mai sus... succes

Interesant, chiar dacă, după părerea mea, puțin cam trasă de păr poanta.
Poate încerci cu un rucsac urias pe care scrie Rock!

Da, este frumoasă și nostalgică chiar dacă, fiind o poezie \"dedicată\" este un lucru puțin mai \"delicat\" ca să o analizezi sau să o critici. Simt că îți este dragă și de aceea o voi privi cu ochii mijiți si sfioși. Probabil că nimic nu e mai blînd pe pamînt ca intimitatea copilului cu părintele său. Și oare de ce descoperim aceasta abia cînd devenim la rîndul nostru părinți...?..
Remarc versurile:
\"clipește colțul ochiului tău ca o stea rătăcită într-o coadă de mierlă\"

... de fapt am observat că poema ta gravitează mult în jurul \"ochilor\" părinților.

În general, mărturisesc, nu prea citesc epigramă. Dar aceasta e remarcabilă.
Felicitări nea Ioane...

Și totuși, cu riscul de a impieta și a-mi atrage poate oprobiu din partea unora, eu aș recomanda renunțarea la ultimele două rînduri. Ele mi se pare că... impietează în defavoarea misticului... dar bineînțeles, cum îmi spunea și mie cineva deunăzi, tu ai stilul tău.
Versuri bine cîntărite, frumos...

Gabriela... uneori mi-e dor de vise perfecte ... dacă există așa ceva... ție nu?
Daniel... și cum e cînd ești aur?
Eugen... da... oare cît de lungi sînt visele... le poate măsura, cuantifica cineva?

... la (re)citiri...

Elena, mă faci să rîd cu lacrimi. Ești binevenită printre cititoarele mele. Oricînd. Să vezi acum ce mișto au să facă domnii de pe site că am ajuns și \"un cocos foarte slabanog si desirat care canta languros intr-un microfon,cu ochii inchisi, aplecandu-se tandru\". Va fi un rîs de zile mari. Eu abia mă mai stăpînesc....
Mă bucur că ți-a plăcut.

Categoric, un poem bolnav... o stare de tînjire patologică aproape.
remarc:
\"munți de aer se prăbușesc\" ... e poate una dintre cele mai reușite metafore pe care am întîlnit-o în foarte multă vreme... felicitări...

Florina, Cristina, Mirela... la urma urmei este luna voastră și vă puteți bucura nestingherite de ceea ce sînteți de foarte multe ori pentru noi... un mister...

Doina... mă faci să zîmbesc...
Andrei... da, ai descoperit puțin din mister... chiar dacă eu prefer senzualitate în loc de sexualitate; poate doar o chestie de nuanță. Și da, cred că Miller e mult mai aproape de locurile acestea din poezie... cu fereastra lui spre Pacific...

Ai dreptate Pan. Acel un de la sfîrșit l-am adăugat pentru a estompa declarativul... dar într-adevar nu merge.
În ce privește \"apoi\" ai într-un fel dreptate dar nu îmi place cum sună acea repetare de consoane din surîde, tresari, te apleci și am preferat \"îndulcirea\" cu apoi. Sper doar să nu capete un sens edulcorat...
Mulțumesc, trecerea ta mă bucură...

Emilian, nu-îi fă nici o problemă. Oricînd sînt deschis să aud observațiile și criticile tale. Și o spun foarte sincer. În același timp trebuie să recunosc că această poezie am reușit-o ca un mister pentru că, cu siguranță o femeie - și oare n-a fost ieri ziua ei - o va înțelege altfel decît tine... ;)

Da, îmi place și mie foarte mult în ciuda paradoxurilor sau poate din cauza lor.... Doamne, ce m-ai făcut să îmi amintesc de verile de altădată....

Mă faci să zîmbesc. Mai citește odată dar încet și nu te gîndi la nici o parodie... deocamdată nu pot să-ți spun mai mult..;)

erata: aceasta nu acesta

Daniel, dacă ai sesizat ironia crud-subtilă a versurilor mele înseamnă că ai desconspirat un secret de stat. Foarte multe din poeziile mele o conțin dar e incifrată. Acesta fiind o poezie \"nudă\" nu a prea putut să o ascundă.
Ai dreptate, voi scoate \"acelea ale lui\". E în plus. Stînjenește. Mulțumesc de trecere și de citire și apreciez foarte mult observațiile tele.

Geta,... ce pot eu oare a spune acum. Este posibil să nu îți fi plăcut și e foarte posibil să se mai întîmple. Sînt foarte departe de a fi ceea ce numesc eu un poet. Mi se pare însă ca ceea ce nu îți place ție, de vreme ce este așa de radical, este nu atît poezia aceasta cît stilul ei. Și îți dau drepatate. E un registru oarecum diferit de multe din celelalte scriituri ale mele. Aproape că îi lipsește eleganța subtilității. Aproape că este greu de găsit o metaforă ca lumea. Sînt de acord cu tine. Dar în umila mea pricepere de născător al acestor versuri, tocmai asta am vrut. Să nasc inconfortul fără a folosi vulgarități sau brutalitate ieftină în limbaj așa cum se mai poartă pe aici uneori. Acea brutalitate mi se pare prea facilă. Aceasta mi se pare o brutalitate a nudului. Ca atunci cînd deschizi ușa din greșeala undeva și dai peste cineva dezbrăcat în relaxarea aceea lipsită de haine. E stînjeneală, e aiurea, a poate rușine. Dar este o clipă de adevăr, totuși. Eu nu sugerez aici și nu cred că ar trebui să ne dezbrăcăm de cuvinte. A fost doar o sugestie, aș zice suprarealistă, a unei astfel de posibilități. Cu siguranță toți, inclusiv eu, vom continua să ne ascundem în spatele cuvintelor. Fie că ne vor fi haine, fie că ne vor fi măști. E cred că poezia aceasta este foarte greu de citit cu adevărat. Îți mulțumesc din toată inima că te-ai aplecat asupra ei. Prezența ta pe paginile mele îmi face întotdeauna foarte multă cinste.
p.s. voi renunța însă la cuvintele \"cu stupoare\"

Eugen, ce să spun... după cum ai văzut, nu toată lumea este de acord cu tine. Eu așa am vrut-o. Poezia nudă pe un chaise-longue. Uneori cred, simt aproape că indispune chiar și în subconștientul cititorului (fără nici o aluzie la cei care au scris aici). Poezia fără sugestii, fără subtilități. Fără podoabe. Poate aproape un fel de antipoezie.
Sînt nevrednic de aprecierea ta și îți mulțumesc.

WoW!!! e fantastică... mă mir că n-a observat nimeni dar are un sublim al oglinzii metaforei..... felicitări