Mistere I

Virgil, mi se pare mult prea emfatic tonul... fortezi mult imaginile, cuprinzi un Pamant intreg prin Sud-Nord, descoperi mistere etc......... o poezie a absolutului as spune, dar nu stiu de ce tonul ma deranjeaza... il asociez oarecum cu Baronul Munchausen, si imi strica toata atmosfera. Sper ca nu am spus o aberatie cu analogia mea la baron, dar senzatia este una de exagerare a exagerarii, nu neaparat de parodie, dar mult prea pretioasa (a se intelege prin pretios, incarcat).
Cu mult respect, Martin

am mai citit o data poezia... poate nu e asa cum am vazut-o prima oara, dar aceea a fost prima impresie. Insa ceva ma face sa cred ca undeva, tonul ala are ceva in plus.

Mă faci să zîmbesc. Mai citește odată dar încet și nu te gîndi la nici o parodie... deocamdată nu pot să-ți spun mai mult..;)

crede-ma virgil, ca eu zambesc de cand am scris cuvantul \"Munchausen\"... ai dreptate, am citit a patra oara si nu am mai avut nici un sentiment de parodie, dar tonul emfatic tot imi ramane, si nu imi dau seama daca este pozitiv, sau dezavantajeaza textul.
Altceva nu mai spun, ca iar vei zambi... La recitire...
Martin, martin, martin

Emilian, nu-îi fă nici o problemă. Oricînd sînt deschis să aud observațiile și criticile tale. Și o spun foarte sincer. În același timp trebuie să recunosc că această poezie am reușit-o ca un mister pentru că, cu siguranță o femeie - și oare n-a fost ieri ziua ei - o va înțelege altfel decît tine... ;)

... iata cum intelege si o femeie (mai trebuie sa spun oarecare?!!): cam tarziu scrisa, amintind de un ratacit Ulise printre pletele unei insulare, declarativ in teorie si lamentabil esuat in real... (hei! sper ca intelegi ca vorbeam de \"insul\" ce \"suspina\"-n poezie, nu de poet!)

Mie poezia ta Virgile imi place ca imi trezeste o pofta de o iubi si eu pe femeia mea... imaginile tale sunt de o sexualitate incitanta si mie mie mi-au placut. Sper ca nu sunt total pe langa subiect :-)) Pentru mine Munchausen e mai degraba Miller.
Toate cele bune.

Doina... mă faci să zîmbesc...
Andrei... da, ai descoperit puțin din mister... chiar dacă eu prefer senzualitate în loc de sexualitate; poate doar o chestie de nuanță. Și da, cred că Miller e mult mai aproape de locurile acestea din poezie... cu fereastra lui spre Pacific...

Ma bucur ca te fac sa zambesti... e inca inocenta si candoare intr-un zambet... numai suficienta sa nu fie, ca-i pacat; o imagine din poezie insa sigur mi-a placut...\"soarele ratacea prin matasea asternutului\", iar misterul este subinteles (de mine, desigur) adus de pletele unei femei blonde, frumoasa... tot mai frumoasa dupa o noapte de iubire. In rest, raman la parerea mea despre corsar! (ar trebui sa stea mai mult pe acasa...). Cu respectul cuvenit fiecaruia dintre noi, Doina.