prin țesătura viselor se plimbă \"celălalt tu\" culegând roadele zilei apuse, \"tu\" o strângi doar în brațe în mângâieri nocturne... deh, vrerile astea inefabile, ce ți-e cu ele... frumos poemul tău!
eu una resimt miristea ca pe o pierdere a lui \" verde crud, verde crud\", ca pe o decolorare in paiul galben si spulberat catre niciunde; multumesc de citire, mai ales de catre cine ca tine, Ravel...