învinsă

Categoric, un poem bolnav... o stare de tînjire patologică aproape.
remarc:
\"munți de aer se prăbușesc\" ... e poate una dintre cele mai reușite metafore pe care am întîlnit-o în foarte multă vreme... felicitări...

poezia ta \"imbolnaveste\".

succes

Strofa intai mi-a placut in mod deosebit, se desprinde de acolo o imagine puternica, parca si vad urcusul si coborasul.
De asemenea, finalul lasa cititorul in meditatie, sa nu-l schimbi sub nici o forma:)

In sfarsit nu mai am ce critica, negativ, desigur... :)
E frumoasa poezia ta, parca te duce pe pat de boala, dar tot ea te ridica, parca te ia pe sus si te invarte, ametesti, si apoi te tine sa nu cazi!
Mi-au placut mult versurile: \"mainile mele te cauta pana la cer\" si \"munți de aer se prăbușesc
niciodată nu voi înțelege grăbirea\" ... a , vezi ca e \"ruine\", nu \"ruini\".
Felicitari!
La re-citiri!
Daniel

Dragă Sirenă,

poemul tău e Moby Dick
eu sunt Ahab, nebun și mic...

Cerere pentru element ajutător: greșesc dacă resping „eticheta bolii” și țin cont de ce reprezintă în simbolistica pe care ai utilizat-o până acum lumina galbenă?

Admirativ și sincer,

si eu ma declar invinsa in fata acestui text atat de bine lucrat, cum numai tu poti s-o faci, eu mai am de lucru, personal, nu am nimic nimic sa-ti reprosez :)

gândul meu te caută până la cer
și se întoarce doar curcubeu
printre pupilele uitării
de aceea ochii mei plâng
în culori...
frumos și trist, frumos!

Sunteti atat de frumosi, toti, in calitate de...\"victime\" - asa cum zice Cristina! :) - sau nu, oricum si, nu pentru ca va aratati impresionati de ceea ce am scris, dar pentru ca ati gasit timp sa-mi lasati amintiri despre momentul acestui text, va multumesc, mult!