spune-mi ce vezi

El spera sa te aiba mereu asa, pura - alba impresie - , sa fii mereu a lui - verde impresie - intr-un infinit albastru. Interesant ca aduci impreuna speranta-verde, credinta-incredere-albastra si dragostea-puritate-alb cu rosu...mi-a placut ideea, Silvia!
Cu toate astea, ea se teme de superficialitate, exista \'dulceata\' intre ei - mierea - dar si teama de superficialitate - guma arabica - iar peste toate sta setea de infinit impreuna - apa - asa vad eu ce ai scris, frumos.
Remarc versurile:
\"...ochii mari ai neliniștii fremătau coniferele...\"
\"...ochii închiși ai parabolei fulguiau zăpezile...\" - tare frumoase!
Asadar, ce vad eu aici e o frica de superficialitate, dar totodata o dragoste mare (\'guma arabica\', \'vopsele\', \'iti spuneam ca te simt\', \'spuneai ca ma simti\'-eu cred ca trebuie sa simti, nu sa \'spui ca simti\')...imi place.
Pe curand!
D.D.

verde, alb...si albastrul tau cel de toate zilele

folosirea codurilor cromatice in raport de starea ta.
conotatii subiective, un fel de miscare cromatica si nu una regresiva.

verdele este mai mult decat o culoare, e o neliniste, aici la tine, o stare interioara

albul imbraca aici, dupa parerea mea, mai multe forme
puritate, gratie feminina prin identificarea cu zapada

si spre final, albastrul tau, intentionat lasat la urma, ca un fel de culoare care ia in stapanire lumea.
il percep aici asociat cu destinul strans in ambii pumni, un fel de spaima albastra

frumos, Silvia

Daniel, Nichita Victoria, va multumesc pentru timpul pe care mi l-ati acordat aici! Cu atata placere si curiozitate va urmaresc senzatiile trezite de textul meu! Cand ati sti ce emotii am avut, cand imi disparuse azi acest text din lista comuna de texte publicate! Si ce spaima, cand am vazut ca in loc de acele vreo patruzeci se ceva afisari era doar una singura! Credeam ca au disparut comentariile voastre la care tin mult! Acum, ma bucur a doua oara de ele!:) Poate...maine, poate, va spun si despre ce am simtit eu, cand am scris, care ar fi mesajul meu...Pana atunci, poate mai zice cineva ceva! :) Poate... :)

Daniel, din guma arabica miere si vopsele de apa se prepara guasa...Iar albastru simbolizeaza distanta (poate da, si neantul, infinitul...), instrainarea, raceala, evanecenta, uitarea...Nu sunt semnificatii atribuite de mine poeziei in general, dar imi place interpretarea ta: \"culoare care ia in stapanire lumea\"! Cred ca se preteaza sensului de infinit, neant, nu?
Sa stii ca imi place cum percepi poezia, cum stii sa o comentezi, consider ca meriti nivel 120, ma intreb: chiar nu se observa, cel putin, comparativ...
Sper sa nu fi sunat adulator, afirmatia mea de mai sus...

\"si spre final, albastrul tau, intentionat lasat la urma, ca un fel de culoare care ia in stapanire lumea\"

eu am zis, nu el:)
nu-i bai:)

Vai!, ce rau imi pare ca sunt atat de neatentaaaaa! Zici ca \"nu-i bai\"? Ba, este! Mi-a placut la nebunie expresia! Iar impresiile mele despre poezia din tine le stii prea bine si, aveam sa zic despre tine acelasi lucru, daca nu aveai deja nivelul respectiv de acces pe site! :) Imi pare ca ti l-au oferit in aceeasi cand si Lebragiei, nu?

:( Vad ca iar am dat in bara! :( Deci felicitarile au fost doar pentru nivelul 110...Of! Sper sa nu ma interpreteze nimeni eronat! Nu intentionez sa ma implic in intimitatile de coordonare si buna tinuta a siteului! Scuze, Nichita...
Daniel, \"credinta-incredere-albastra\" suna destul de metaforic insa nu si convingator pentru mine, ceea ce nu-mi anuleaza insa parerile despre ochiul tau critic!