Virgil Titarenco

Nici nu știu. Să rîd, să plîng..? E superbă. E un deja vu. Mă las pe spate și am impresia că am să cad de pe fotoliu. Rîd în mine și anii 60 și anii 70 și 80 și 90. Am așa o senzație plăcută cînd îți citesc rîndurile acestea. Ca o euforie. Am aceeași senzație proaspătă ca pe vremea cînd spuneam pe ascuns bancuri cu ceaușescu și cu rușii, cînd lumea se împărțea doar în două culori, cînd istoria nu avea decît trecut glorios și viitor minunat. Wow!...într-adevăr un text ce mi-a răcorit sufletul după atîta încordare pe site-ul acesta.

\"Acolo, anină sfoara de o creangă care arăta ca un braț în lumina lunii...singurul pe care îl va îmbrățișa fără bani.\" Superb!
Este foarte adevărat că prin natura lucrurilor un astfel de text este foarte greu de apreciat fără a fi acuzat că ești influențat de conținut atunci cînd evaluezi forma. Am încercat totuși să mă detașez. Și hai să fim serioși, nu cred că există cineva care să o poată face în mod absolut.
N-am mai acordat nimănui o stea cînd are doar două texte postate. Pe de altă parte, o apreciere nu trebuie să fie a \"operei\" ci a textului. Textul, chiar dacă este relativ scurt, este totuși foarte echilibrat și \"rotund\". Îți transmite faptul că în spate se află un autor care nu e chiar străin de mînuirea condeiului. Mi se pare semnificativă abilitatea cu care nu cade în melodramatic sau vulgar. Îți trebuie nerv, zic eu, să trăiești în România și să scrii atît de dostoevskian despre tragediile de acolo. Raluca, cu urarea că îți doresc să mai scrii texte din acestea, cu aceeași detașare și totuși profund simț al tragicului, îți înstelez textul. Bine ai venit pe poezie.ro!

Vasile, Vasile... nu sta noaptea tîrziu Vasile, că ai să ajungi ca mine... Știi ce mi-am propus odată? Să îmi cumpăr un telescop, un microscop și un caleidoscop și să mă uit cu fiecare din ele la femeie și să scriu ce văd. Am simțit atunci că mă doare un loc în piept și am văzut că îmi lipsea o coastă.

Elia... , bună Elia, într-o vreme de restriște cînd stelele pe site-ul poezie.ro sînt atît de controversate, steluța ta virtuală este atît de candidă încît mă gîndesc că nu merită textul meu o așa minunăție sinceră...

O poezie a frămîntării în \"mid-life crisis\", dar în același timp luminoasă ca și tine.
Foarte frumoase metafore și aș menționa:
\"ochii vremii ce mă are\", \"candela aducerii aminte\", \"semne calde, de lumină\", \"Silabisesc pe zâmbete destinul
Organic descompusă, în cuvinte\"
Mi-a plăcut totodată foarte mult modul cum sugerezi viitorul în \"(pe jumătate calea mi-e străină)\".
N-aș zice că este o poezie excepțională dar îți sugerează un arc de boltă încheiat frumos chiar dacă \"pleoapele îmi picură preaplinul\"

\"cochilii de melci
\'un pic arse\'\"
... mi-a plăcut, parcă după un foc de vreascuri pe malul mării...
În același timp (a)pare sugestia unei resemnări în fața unor răni(arsuri) vechi.

Mulțumesc domnul Sava. Îmi pare rău că v-am deranjat cu chestii din astea mai puțin inteligente. Eu zic că am explicat în întrebare de ce. Dar poate nu m-am exprimat suficient de inteligent. Iertare…
În ce privește subțirimea, niciodată (cel puțin din cîte îmi aduc eu aminte) nu am exprimat în subsolul unui text o apreciere față de întreaga activitate publicistică a unui autor. Nu știu dacă ar fi corect și oricum asta presupune un instrumentar de analist literar mult peste mijloacele mele modeste. Eu nu vorbeam decît despre articolul de față. Sub aspect pur cantitativ, cam după 5-6 paragrafe nu am prea descoperit nimic nou. Apoi sub aspectul “texturii” nu mi se pare că dezvoltă în adînc problematica idealistului în diaspora sau în orice alt context. Ludicul predomină transformînd textul într-un fel de monolog a la Dem Rădulescu; fără aroma ușor amăruie a lui Caragiu. Mi se pare mai degrabă un articol-glumiță cu iz moralizator ca în revistele Urzica de altă dată. Cam atît.
În ce privește conținutul (și aici îmi voi permite să privesc din perspectiva a ceea ce ați publicat pînă acum) mi se pare aceeași temă în diverse variațiuni. Fie că e vorba de indiferența față de cultura clasică la români, fie că este voba de lamentabilul om nou de astăzi, fie că este vorba de lipsa de unitate a românilor din diaspora, etc, etc, etc. Eu numesc această tipologie (și vă rog din toată inima să nu vă supărați pe mine), ca fiind “autosavurarea văicărelii românești”. Se întîlnește în diaspora și văd că și profesorul Escu e foarte contaminat de ea. Sînt momente chiar cînd am impresia că tot ce faceți prin intermediul dînsului este doar să parodizați această meteahnă dulceagă a intelectualului român în diaspora. Dacă asta ați încercat să știți că ați reușit.
Dacă însă dumneavostră chiar credeți în ideile lui dom’ Escu atunci aș vrea să vă răspund cu o parabolă la parabola lui cu eroul lui Cervantes:
Luați un borcan cu miere și puneți-l afară în gradină și vă garantez că în cîteva minute vor năpădi și albine și muște și viespi.
Luați apoi un borcan gol pe care puneți o etichetă mare și scrieți pe ea MIERE și puneți-l în grădină. Vă asigur eu că după cîteva ore probabil veți avea în el o muscă sau un gîndac rătăcit.
Morala? În contextul competitiv al lumii occidentale chestiuțe ieftine cu etichete patriotarde nu prea mai amăgesc pe nimeni. Iar marea tragedie (în general nerecunoscută) este că marea majoritate a organizațiilor, cluburilor, asociațiilor românești din diaspora se ocupă de nimic(uri). Și hai să fim serioși, sînt convins că nu vă spun o noutate. Nu uitați parabola cu borcanul de miere. Aduceți ceva semnificativ și oamenii vor da buzna. Fie că e în engleză fie că e în românește.
Cu amiciție.

Poate pentru că majoritatea nu înțeleg ce înseamnă Mițraim și ce legătură are cu această săptămînă.
Sau poate mai sigur pentru că nu place poezia. Ceea ce este absolut normal.

eu aș renunța la prima strofă... restul îmi place foarte mult
poate ar fi bine să înlocuiești \"ce mă chinuia\" cu \"ce mă chinuiau\"
remarc:
\"iar rugăciunile
deveneau altare
ale raiului nostru de ocazie.\"

Evită declarativul și descriptivul. Încearcă să sugerezi.

Nu e neaparat proastă dar încearcă să îi dai o formă unitară.

Prea mult descriptiv Daniel... încearcă să sugerezi, și încearcă să transmiți nu să comunici...
cu prietenie

Și încă ceva. Nu te supăra Luminița, dar citește Ev.Matei 27:32, Matei 27:51-52, Ev.Luca 15:12-13
Singura excepție istorică clară de la textul Scripturii mi se pare a fi apariția subtilă a sfintei Veronica cu ștergarul ei... dar vorbim după Paște (Înviere). Bun articolul Daniel. Felicitări.

Sînt departe Cosmin, departe..:) Atlanta, Georgia, US
Apoi, mie îmi pare că propoziția ar suna mai corect \"Antrenorul lor e primul căruia i se arată gesturi obscene.\" sau \"Antrenorului lor i se arată primul gesturi obscene.\"

Interesant joc cu REW și FFW

Vasile, imaginează-ți că citesc comentariul tău după ce pînă acum zece minute am vizionat filmul \"Timeline\". Îmi place să cred că l-ai văzut. Cred că nu există, poate în momentul acesta, context mai fain în care să vorbesc despre trecut, prezent și viitor. Despre aventură, curaj și dragoste. Despre Renaștere și fascinația, dacă nu chiar obsesia ei. Alăturarea cuvintelor lui Preda este superbă. Nu știu de ce, dar simt așa o euforie în noaptea asta de florii. Poate că e din cauza lunii, care și la noi și la voi este atît de plină și îmi bate în tîmple.

Măi copii, hai să îi lăsăm pe români să vadă filmul și povestim după aia. Serios, hai să nu le spoliem experiența. Bună sau rea sau cum vor avea-o. Eu zic să vorbim după... despre detalii. Sper să nu supăr pe nimeni...

E superbă dar... eu aș renunța la ultimul vers sau i-aș schimba nota melodramatică în ceva asemănător cu nota poeziei ce îl precede.
Versul \"Dar era zurlie și era și-urâtă.\" l-aș schimba cu \"Dar era zurlie și era urâtă.\"
Corectează typo la \" doi prietenii vechi\"
Părerea mea e că e delicioasă.... Am rîs cu lacrimi... am să mai revin..

CosS, corectează, te rog, acolo unde scrii \"iasă\" cu iese sau ies. Eu înțeleg că așa o fi pe la Banat sau Bihor dar e un text fain și nu se merită să îți scape chestii din astea.
Corectează și acordul din \"Ni se pare firesc să fim considerați un pic mai egal decât ceilalți.\", te rog.
De asemeni și propoziția \"Antrenorului lor e primul căruia i se arată gesturi obscene.\"
Sper că nu te-ai supărat. Mi-a plăcut textul. Mi-a adus aminte de Timișoara.

Elena... Ce să îi faci.. am și eu uneori probleme cu manierele.. că doar sînt bărbat normal, nu înger...:)

Nu pune nota încă Elena. Recunosc că sînt unele locuri unde trebuie să o ajustez. Cred că într-o oră va fi așa cum ar trebui...