Virgil Titarenco
Verificat@virgil-titarenco
„mirabile dictu”
Născut în Galați, la 12 decembrie 1961. Absolvent al Liceului „Mihail Kogălniceanu” și al Universității din Galați. Inginer. Preocupări în istorie, filosofie, teologie, computere și artă grafică. A locuit în Galați, Timișoara, Arizona și Atlanta iar acum locuiește în Sudul Californiei, SUA. Laureat cu premiul I pentru volumul de debut…
Pe textul:
„Luna Inghetata" de Arici Alexandra
Pe textul:
„Te iubesc" de Meriuta Ciprian
Pe textul:
„primăvară (sentiment)" de Liviu Nanu
Pe textul:
„primăvară (sentiment)" de Liviu Nanu
Îmi place cu termini. Memorabil.
Pe textul:
„Clipe regăsite" de Gabriela Petrache
Îmi place însă femeia-erezie alergînd mereu din trib în trib încercînd să își schimbe pielea și blana. Tragedia sau destinul ei este însă acela de a rămîne veșnic femeie. Veșnic eretică. În oricare din junglele inimilor noastre.
Pe textul:
„Ieșirea" de Vasile Munteanu
Thais, wow... chiar e numele tău sau doar un pseudo..? În poeziile mele uneori mă rătăcesc și eu...
Cristina, pisica e animalul care trebuia să fie pasăre. I-a fost însă lene să renunțe la blană.
Pe textul:
„în atelierul pictorului orb" de Virgil Titarenco
Paul, da, cred că imaginile postate, așa cum spunea MEB-ul cîndva, trebuie să rezoneze cu poezia, și este de preferat să fie personale și/sau eventual create în același moment de inspirație pentru a forma un fel de \"mesaj coerent\".
Ioana, vreau, vreau, vreau. Dar nu reușesc. Mă refer la ordine. Iar dacă fac, unde se duce mirajul? Am hîrtii, CD-uri, foarfeci, carți, teancuri de cărți, o busolă, multe b-carduri, papetărie, pensete, Canon, iar Canon, zip-drives, iar CD-uri, uite și niște Master Card care trebuia să le anulez, stai să dau telefon să nu uit... See ya.
Pe textul:
„în atelierul pictorului orb" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„în atelierul pictorului orb" de Virgil Titarenco
Cu aceeași bucurie de a te ști că îmi citești nevrednicele rînduri,
Pe textul:
„în atelierul pictorului orb" de Virgil Titarenco
Andrei, poate nu scriu e bine, poate ești și tu într-o pasă proastă. Mai ții minte ce ai spus cîndva aici: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/66199/index.html ?
Florina, Adrian, Laura,... mulțumesc pentru cuvintele voastre.
Pe textul:
„în ochii tăi negri" de Virgil Titarenco
RecomandatHai să fim serioși religia a fost cu o respirație în spatele crimei, dintotdeauna. Știi de ce la omorît Cain pe Abel? Nu pentru oi, nu pentru pămînt, nu pentru femei. L-a omorît pentru că jertfa lui Abel (manifestarea lui religioasă) a fost mai \"performantă\" decît a lui Cain. Invidie, pură invidie religioasă. Și așa e de cînd lumea. Iar dacă oamenii nu vor înțelege că Dumnezeu prin Hristos este Dragoste și Adevăr, vor continua să se omoare între ei cu aceeași fervoare religioasă. Cu sau fără religie în școli.
Eugen, tot nu m-ai lămurit. E obligatoriu sau nu e?
Pe textul:
„Iisus s-a oprit la porțile școlii" de Eugen Galateanu
Pe textul:
„Iisus s-a oprit la porțile școlii" de Eugen Galateanu
Pe textul:
„Casa de piatra!" de Alina Manole
Că au existat sau mai există prin unele locuri abuzuri ale bisericii \"majoritare\", nu mă înșel, și asta nu mă face decît să cred că ea mai are de învățat lecția elegantă a democrației și libertății de conștiință. Dar de la asta și pînă la \"generații de elevi au fost „forțate”\", mi se pare totuși drum lung. E ca și cum ai spune că generații de români au fost forțați să îl aibă de președinte pe Iliescu. România e o țară <> democratică. Românii au din toate punctele de vedere ceea ce merită. Bun sau mai puțin bun. O altă discuție este însă utilitatea sau inutilitatea religiei în școală. Este datoria părintelui sau a societății să formeze spiritualitatea și moralitatea copilului meu... ? Iată întrebări care s-ar fi meritat discutate. Dar nu într-un talmeș-balmeș polemic. Pentru că tu Eugen, cam ca întotdeauna ;), spui și mari adevăruri dar și mari enormități. Ai un spirit polemic fain dar cred că trebuie mult calibrat și rafinat. Altfel ajunge un fel de aruncat cu piatra în apă ca să stropești cît mai multe fete.
Pe textul:
„Iisus s-a oprit la porțile școlii" de Eugen Galateanu
Și, da, dezrădăcinare și totuși avantajul (probabil singur) al trecerii anilor, lărgirea perspectivei. Senzația asta de mozaic genomic în care fiecare detaliu are de fapt înscris în el, în sîmbure, întreaga realitate, trecută și viitoare.
Pe textul:
„gînguritul esopic al sorții" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„Copacul Iubirii" de Adi Rosian
\"pleoapele-i surde\"... mie îmi sună destul de ciudat.
Eu aș renunța la ultimul rînd \"Sub frunzele stinse\"... există parcă prea multă încărcare metaforică. Se simte că îți cauți un stil. Sper să îl găsești.
Pe textul:
„Fără țintă" de Arion Tiberiu
