Poezie
gînguritul esopic al sorții
pe cîmpia română
1 min lectură·
Mediu
pe cîmpia română
am văzut tolănit într-o rînă
boul nostru arhaic
i-am dat boabe din mînă
rumegînd în ritmu-i trohaic
m-a privit
ce-o fi vrut oare să spună
printre stînci carpatine
am văzut furișate feline
rîsul pisica fiară
nobil printre jivine
nemișcat în taină de seară
m-a privit
ce-a văzut oare în mine
în mirosul de sare
unde dunărea moare în mare
scrumbia de lumină
am răpit-o spre soare
în setca albastră și fină
m-a privit
ce-a văzut oare în zare
doar tîrziu cînd departe de țară
mai privesc crăpăturile porții
îmi aud în crîmpeie și cioburi
gînguritul esopic al sorții
033.660
0

Ai invelit totul intr-o simplitate arhaica ce sporeste efectul si da adancime.
As adauga si echilibrul, proportiile bine cumpanite, prin fixarea unei intrebari la finalul fiecarei strofe.
Sa-ti dea Soarta ce-i mai bun, ca meriti.