Virgil Titarenco

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, citesc comentariul lui Claudiu Tosa și mă tem de un singur lucru, că am să mă îngraș. Fiindcă, rîsul îngrașă, sau cel puțin așa se zice. Ce mă amuză enorm este cum un băiețaș de 18-21 de ani, care probabil că habar nu are cu ce se mănîncă literatura sau estetica, ne vorbește așa cu aplomb ex cathedra despre critica literară. Cînd o face Liviu Dascălu, chiar dacă, cu răutate sau dispreț, mai e cum mai e. La urma urmei el are o licență în filosofie și e doctorand paremi-se în filosofia comunicării. Dar Tosa e de-a dreptul antologic. Și ceea ce este tragicomic dragii mei, este că dacă DoDu era sau este un personaj imaginar, Claudiu Tosa este o persoană reală.
Acum hai să trecem peste glume și clowni și să vă mulțumesc pentru trecere. A fost o abordare puțin mai nouă pentru mine, recunosc. Poate nu cu același talent ca MEB-ul dar mai încerc și eu diferite \"pensule\" pe șevalet.

Thais, Azrail... da, ați văzut frumos poezia din interiorul poeziei.

Emilian, uite fără să te flatez, dar eu ți-aș da o stea pentru comentariu. Într-un fel poate ești și avantajat. Trăiești într-o lume foarte asemănătoare lumii în care trăiesc eu. Poate ar trebui să îmi cer chiar scuze de la cititorii din România care nu prea au de unde să știe ce e Victoria\'s Secret sau cum arată un templu budist. Sau chiar dacă știu toate astea cu siguranță că într-un orășel de provincie cum e Mangalia nu pot simți cosmopolitanismul care ne inundă pe noi aici. Este o altă lume, și așa cum spuneam de curînd cuiva, eu nu pot să văd doar teii lui Eminescu, sînt nevoit să văd și the Fifth Avenue sau Georgia Mall Boulevard. Asta este. Face la fel de mult parte din viața mea ca și lumea în care m-am născut.

Eugen, să știi că n-are rost să mă joc de-a modestia. Și mie mi se pare un text rotund. Foarte vizual chiar. Aproape că îl vedeam în fața ochilor cînd îl scriam. Cu toate că mai are și unele chestii special încriptate în el.

Dragoș, mă bucur dacă ți-a plăcut \"la nebunie\". Evident e o formă pe care am mai întlnit-o și la tine. Evident este o chestiune de preferință. Unora le place să spargă ziduri, să rupă sutiene, să învinețească ochi. Mie îmi place așa.

E bună Alina. :) Efectul bumerang. De data asta însă nu sînt eu care strigă incantațiile ci preoții, \"amuuuuuu, adaaaaaaaaaa\".
Merci de trecere.

Eugen, bineînțeles că ai dreptate. Eram într-o criză de libaj cum zice Claudiu. :)))))))))))))))))) Am schimbat titlul cu subtitlul. Sînt pe fugă dar voi răspunde și celorlalți prieteni cititori. Mulțumesc pentru atenția onestă cu care ai citit.

Tudor, faină... dar, două probleme.
unu. parcă puțin prea încărcată de imagini ale tragediei canalelor. Nu mă înțelege greșit, mă refer la faptul că pe unele lucruei de puteai doar sugera.
doi. finalul moralizator m-a dezamăgit puțin.

..dar să știi ca în rest mi-a plăcut.

Ai grijă la cuvîntul \"mediteraniană\".
E drăguț chiar dacă unele imagini sînt cam uzate, cum ar fi \"nenăscută femeie\". Folosirea cuvintelor de genul \"imposibila\", \"insuportabil\" în același text, iar nu face bine.
Mi-a plăcut însă \"aceeasi dragoste cu miros de portocale\".

Observație. Voi încerca să atașez și o fotografie spre sfîrșitul săptămînii.

Cuvîntul este sabie și piatră.
\"Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, și din cuvintele tale vei fi osîndit.\"

Hai că asta cu strungul mi-o plăcut. Ziceam să tac dar a fost prea savuroasă. Deci mă inviți la o bătaie și vrei să vii cu manivela măi Claudiu. Wow, ești dur măi. Și pe bani zici? Stai să îi faci mă mai întîi. :))) Și dacă tot ai nevoie de niște bani poate îmi tragi și mie la strung niște piese de Porsche. Plătesc bine. :)))

Azrail, era să strig \"Ole!\" dar m-a apucat și pe mine rîsul. Și pe bune acum că definiția aceea a bolii ne-a dat-o un mare biolog român la o oră de patologie în anul patru de facultate acum vreo... ani. Așa că e mai mult râsu\'-plînsu\'.

Reușită poezie.
Unele versuri sînt ușor banale:
\"mi-e dor de acel staul în care
vara ne alergam visele prin fânul
proaspãt tãiat luându-ne la întrecere
cu fluturii și alte gâze\"

dar altele mi se par foarte reușite:
\"așa scoate-i ochiul și ai grijã sã nu îl scapi
în iarba plinã de parfumul vieții
nu ar mai sta nemișcat ar zâmbi\"

E ceva mistic în poezia asta. Ceva despre mistica zborului.

Adevăr grăit-ai.
\"se-arată vremuri colerice
aproape că-mi vine
sa dau drumu\' la câini
clopotele se dezbracă de conținuturi\"

Claudiu, eu te-am trimis să faci o treabă și tu văd că te-ai apucat de smiorcăit și de înjurat. Nu mă interesează dacă ți-e greu sau că nu îți place ție gara din Mangalia dar nu mai scînci. Iar băiețaș ți-am spus pentru că așa te comporți. Revino-ți și te voi trata ca atare. Știi că nu mi-e greu să o fac. Înainte de a face acuzații, pune mîna și citește, da? Acuma te duci mătăluță și îmi aduci exemplele care te-am rugat. Ca să înveți minte să fii cocoș pînă la capăt. Și nu uita cînd mă faci taur, că tu ai atacat primul. OK?

Azrail,
\"boala nu e decat un accident al perceptiei noastre tributara unui anumit sistem de valori.\"
... tu chiar crezi asta? Eu am învățat undeva că boala este dezechilibrul dintre factorii de stress și mecanismele interioare de rezistență (sau contrabalansare) a stressului.

Daniel, nu m-am supărat. Uite i-am dat ceva de treabă să se simtă și el util pe aici. Sincer nu m-am supărat. Zilele astea nu mă mai miră nimic :)))
Merci că mai treci pe aici, te citesc și eu.

Ioana, să știi că nu ai ghicit. Tocmai am primit un Guinea Pig. E drăguț și l-am numit Orio, că seamănă cu biscuiții ăia sandwich. Dar el nu e bolnav. Cu \"ea\" însă e mai greu. O să încerc să jucăm Mancala. Ai jucat vreodată? E cu pietricele colorate.

Dragă \"unu\", văd că ești băiat hărnicuț. Că a fost muncă grea să îți retragi toate textele. Uite îți dau o treabă de făcut. Du-te mătăluță și caută pe site și spune-mi unde mai găsești următoarele expresii:\"agrafe cu care îți prindeai singurătatea\", \"obositorul dans al trenurilor spre gările unde nu te aștepta nimeni niciodată\" și \"mucegai albastru al unui suflet părăsit prematur\".
Și după aceea vii și mai vorbim băiețaș, ok?

Măi Ioana, cum să-ți spun. Asta e boală grea. Că e la cap. Și acolo sînt tot felul de rotițe și șurubele și dacă se scrîntește unul nu-i mai dai de cap. Vede dublu, vede triplu. Vede în cruciș, în curmeziș. Vede numai albastru. I-am zis să ia pastile și n-a vrut. Nu știu. Acum adună pietricele prin parcul municipal ca să arunce cu ele după mine. Uneori are așa o privire fixă. Îi place să se joace pe internet. Riți-piți. Și solitaire. Deunăzi mi-a spus că vrea să scrie poezie. Dar n-are cum. N-are cu ce. E trist, mai aruncă o piatră, mai plînge, mai se chinuie cu o poezie. Și uite așa trece ziua. Uneori se uită fix pe fereastră. Mi-e milă de ea.

Da, tristețea Thais, boala și tristețea alienării în obsesii și paranoia, în ură și absurd. Uneori se chinuie atît de aproape de noi... și atît de irecuperabil. Îmi inspiră un fel de milă...

Măi să știi că nu e chiar slabă poezioara asta. Ai imaginașie. Curat \"The Matrix\". Corectează cu \"al corpului tău\"
Bine ai venit pe poezie.ro și succes.

Da, așa cum se știe, înclinația asta de a explica totul e o \"meteahnă\" masculină. Și eu o am de multe ori. Uneori însă devin contemplativ, pasiv. Sper nu și fatalist.

mă tem că în ciuda imaginilor frumoase nu e haiku