Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

balada ultimului mitocan

locuia la etajul patru

1 min lectură·
Mediu
locuia la etajul patru
era înalt slab
avea ochi mari frumoși
purta în ei ceva
un fel de vulgaritate tandră
aproape imberbă
de adolescent întîrziat
vorbea tare
pe scara blocului
de parcă măruntaiele clădirii
ar fi dat o notă semnificativă înjurăturilor
și rîsului tembel
scuipa
scuipa în felul acela bărbătesc sonor
cu toată inima din plămîni
scuipa întotdeauna în rigolele de flori ale pensionarului de la parter
niciodata pe asfalt
ca și cum pe asfalt scuipatul ar fi devenit ceva public vizibil indecent
și zîmbea mereu femeilor
zîmbete stupide
copilăros de provocatoare
aproape cretine
într-o vară a plecat în Spania
la muncă
mai venea uneori pe acasă
vorbea tare
lăudăros
scuipa
zîmbea femeilor
apoi
n-a mai venit deloc
abia tîrziu
i-am văzut numele pe o listă tristă
murise în Madrid
pe unsprezece martie
043.265
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
133
Citire
1 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “balada ultimului mitocan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/71251/balada-ultimului-mitocan

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-potyngGPGeorge Potyng
trist sfarsit, chiar si pentru un mitocan si chiar daca nu e ultimul :)
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
George, cred că ești prima dată pe un text de-al meu. Mulțumesc. Uneori nici nu știi ce e mai trist, viața sau sfîrșitul ei.

Paul, tu gîndești prea deterministic. Prea vrei să îți poți explica totul. Uneori lucrurile nu există pentru a le putea explica. Cel puțin cu \"instrumentele\" noastre de acum. Viața pur și simplu uneori există. De aici poate și nota destul de existențialistă a textului. Un text care aduce mai degrabă a prozodie. Mulțumesc de corectură.

p.s.
tocmai ai postat cu cîteva secunde înaintea mea. Totuși pun ce am scris pînă înainte de ultimul tău comm. Mulțumesc încă odată de trecere.
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Da, așa cum se știe, înclinația asta de a explica totul e o \"meteahnă\" masculină. Și eu o am de multe ori. Uneori însă devin contemplativ, pasiv. Sper nu și fatalist.
0
Abrubt, un prezent finit, un tablou vulgar adevarat, putea fi un inger de om, putea fi un diavol de om... Moartea cade ca o cortina la fel si peste inger si peste demon...
De-ar fi trait ar fi putut veni inapoi adus de politie, sau ca investitor onorabil... pana la proba contrarie...
Viata ca o gluma proasta... O radigrafie necesara... uite asa faci si-n poezie, loc prezentului pentru o istorie ce se va invata candva prin scoli... Abrubt poem. Piezis, colturos... flori de mucegai...
0