Virgil Titarenco

Costel,
apreciez gestul tău. Tocmai pentru că pentru mine patria și patriotismul sînt lucruri mult prea personale și puternice datorită felului în care am fost crescut nu îmi face nici o plăcere să mă iau cu tine la polemici din astea. La urma urmei n-am manifestat sub gloanțe în iarna aceea în Timișoara (cît sînt eu de gălățean) pentru ca acum să ne certăm ca proștii. Patriotismul se măsoară în sînge și sudoare și mulți au murit pentru el. Hai să nu îl întinăm noi cu orgolii de trei lei.

Am zis să nu răspund dar devine amuzant de-a dreptul. Dragă Ionuț, în primul rînd te încurajez să te calmezi puțin. Știu că la voi e acum caniculă mare dar nu lăsa ca să îți tulbure gîndurile. Uite, hai să îți spun ceva. Habar n-am ce părere ai tu despre mine și nici ce înțelegi tu prin remarcile tale cu \"scena politică\", dar uite, măcar un lucru știu și eu, că o condiție minimă de patriotism este să cunoști și să scrii corect numele patriei tale. Tu ți-ai intitulat textul, citez \"Ramania mea\". Acuma nu știu, a fost o licență poetică sau o greșeală de tipărire dar mie nu îmi pare că dovedește prea mult respect față de România.
Acum, încă ceva, afirmații de genul \"Noi romanii suntem mai destepti decat americanii si canadienii la un loc\" nu cred că transmit decît o mare și gogonată abureală patriotardă. Ceva a la VC Tudor și alții ca el. Dar te asigur că nici tu și nici domnul Tudor sau alții nu aveți monopolul pe patriotism.
Nu știu cît de mult sau profund ai studiat și călătorit tu în Canada și în Statele Unite dar eu sincer măcar și din bun simț intelectual nu m-aș hazarda la comparații din astea bombastice care poate îți oferă ție o răcorie sufletească dar, sincer, sună \"ca porcu\'\".
Din nou, habar n-am ce vrei tu să spui cu politica și cu taberele opuse și ce fel de chestii vezi tu în viitor. Te las să speculezi în lumea ta.
În ce privește \"Stefan, Mircea, Mihai, Vlad \", știi cum e? Cum zice Eminescu, lasă-i \"să doarmaă în colb de cronici\". De acolo \"te-ar privi cel mult ironici\". Pentru că istoria, dragul meu, nu e făcută să o fluturăm ca pe un prezervativ ori de cîte ori vrem să ne dovedim bărbăția patriotică. Oamenii ăștia pe care îi pomenești tu au fost mai întîi oameni politici. Și au avut și ei greșelile, gafele și norocul lor. Iar dacă acum nu vorbim turcește, rusește sau ungurește e din motive mult mai complexe decît mă tem că le poți pricepe cu dacă te apropii așa de înfierbîntat de știința istoriei.
Nu am vrut să te supăr. Mi-e indiferent ce crezi despre mine. Dar nu te amăgi că specia ta de patriotism este singura adevărată și sub nici o formă nu îți imagina că ponegrind alte națiuni sau ignorînd realități naționale în ceea ce tu numești \"vise\" te apropii prea mult de realitate. Și Hitler la urma urmei visa la un moment dat la cai verzi pe pereți. Și uite unde a ajuns. Germania e ceea ce este și nemții sînt ceea ce sînt nu pentru că Hitler visa aberații de o mie de ani (am avut și noi un idiot din ăsta care visa \"viitorul de aur\") ci pentru că au pus mintea și mîna la muncă și nu la furat. Pentru că au instituit domnia legii. Dar hai să mă opresc că ajung să mă înfierbînt și eu și fac ceea ce critic la alții. Îți doresc sincer o zi bună.

Cristina, cînd \"AȘA E!\" așa e. bine rău, bine

Lucia, interesant. \"vînare de vînt\" e de fapt o expresie pe care compozitorul american a luat-o din Biblie, din Eclesiastul. În traducerea româneaască se spune \"goană după vînt\". Ce interesantă traiectorie au uneori cuvintele în cultură.
Deci boala e mai răspîndită de cum am crezut. Și ție ți-e frică de aceași banalitate. Foame după autentic.

Miha, mai e nevoie de invitație?

Andrei, quo vadis logos

Nici nu știu, să rîd, să plîng. Nu îi zic nimic lui Costel că iar îl asmute pe DoDu la mine și mă tem că de data asta vine și cu Burebista. Dar revenind aici, pe meleguri natale, despre text nu mai spun nimic fiindcă nu cred că e cazul. Dar am și eu o singură nedumerire: de ați desfințat dom\'le \"Cîntarea României\" și \"Daciada\"? Și mai am una, dacă mi-e cu permisiune. Sînt sute de situri arheologice sau istorice în România care au dispărut, dispar sau vor fi îngropate în neglijență sau uitare pe viitor. Tot americanii sînt de vină și pentru aia? Mă tem că dacă și numai le-ați concesiona lor pe 99 de ani le-ar pune sub clopote de sticlă. Hai dom\'le să fim realiști. Că versuri din astea \"România mea e un paradis
Cum rar găsești și doar în vis
Și de-ar fi s-o asemăn cu o floare
În toată grădina raiului asemănare n-are;\" nu frizează decît absurdul. Nu le merită nici Elveția sau Noua Zeelandă.
Dar iertare, iertare dacă am inoportunat.

Miha,...apă, apă, cald, jumate pe aproape.

pune mai puțină boia și ține la foc mic. rețeta ta o fi de la ceangăi.

Vasile, tu ai un ochi special pentru contraste, nu-i așa? E avantajul meu sau avantajul tău?

Miha, uite că îmi era dor de o scrumbie de Dunăre. Chiar și sărată dacă a trecut sezonul.

Andrei, să știi că ieri mă întrebam: pe unde o mai fi amicul acela al meu din București? Pe bune. Probabil concediu, mare, munte. Nu știu nici eu dacă e cazul să ne legăm de stele. Dar așteptările și exigența ta te asigur că fac bine. Sînt și eu om, chiar foarte om.

Dragă Mile, bun venit pe aici, că nu te-am mai văzut. Dacă îmi puneai întrebări poate binevoiam să îți răspund. Se pare însă că tu ai deja toate răspunsurile. Trebuie să îți fie greu. Dar pentru că tot îmi faci o rugăminte, îmi permit să ți-o întorc: Te rog, nu mai citi!

Iată un text care nu mă așteptam să devină atît de vizibil. Și nu se vrea modestie. Dar e și asta o dovadă în plus a limitelor mele.
Alina, ai dreptate, textul poate ar mai trebui cizelat în unele părți. Partea citată de tine este un punct de inflexiune.

Vladimir, omul smerit, dacă pentru tine e un fel de eliberare, atunci e bine. Centura de castitate a tăcerii. Iată un nou titlu de poezie.

Ioan, mă înclin în fața aprecierii tale. Și mă bucur că ai fost \"pe aproape\". Poate că ar fi trebuit să spun gust salin. Și totuși o vorbă poate fi \"sărată\" sau \"nesărată\". Poate tocmai de aceea am căutat ceva ce să zugrăvească ambivalența caracterului cuvintelor noastre.

Mulțumesc Codrina pentru atenție și atenționare. Cred că depinde de ce vrei să spui. Eu zic că am vrut să pun accentul pe fel nu pe durere. Mulțumesc și de amintirea Ilenei Vulpescu. Superbe lecturi.

Mae, mulțumesc. Știu că tu trăiești mult în interiorul textelor. Spune-ne ce vezi acolo. Mulțumesc, din nou.

Bianca, Bernard Shaw, dacă nu mă înșel, spunea că, \"cuvintele ne-au fost date să ne ascundem gîndurile în spatele lor\". Cinic, nu? Poate că nu a totdeauna așa. Uneori sînt niște măști transparente, atît de transparente. Plăcut surprins că revii.

Ioana, ai răsărit din ascunzătoare? Depinde de perspectivă în ce privește tăcerile. Și o fecioară poate păcătui cu gîndul dar \"tehnic vorbind\" rămîne fecioară. Oare nu sînt așa și tăcerile noastre? La urma urmei există o dsitincție între a cugeta și a rosti, nu?

Codrina, probabil că e unul din acele texte pe care l-am simțit mai mult decît aș fi putut scrie. Limite.

Bianca, mulțumesc. Văd că ești pentru prima dată pe aici prin textele mele. Bun venit.

Andreea, da, și mie mi s-a părut la fel. Stranie coincidență. Mulțumesc.

Da, frumos, melancolic, mai puțin \"geometric\" și mai \"nesigur\". Undeva între imperfect și astăzi se află \"prezentul discontinuu\".

Ar fi fain dacă v-ați prinde de alegoria de aici.

Azrail, înseamnă că trebuia să ți-l dedic ție.

Alina, Livia, mulțumesc de trecere. Livia, îmi place fotografia de pe pagina ta. Scuză-mi indiscreția, ești măicuță?

Cristina, da, probabil.. deși eu nu sînt poet.

Ioana, uneori am impresia că Poezia stă undeva, ne privește și rîde. E un frumos chin al limitărilor, vorba lui Noica.

Florin, să fiu sincer mă surprinde și pe mine ce adînc mușcă personal textele mele. Uneori nu mă aștept. Cred că ține de un fel de \"interior al nostru al tuturor\"

Elia, merci. :) deci deja există lucrui care mă \"prind\" și lucruri care nu mă \"prind\" să înțeleg?

Veverițaaaa, eu nici nu știu dacă te-am întîlnit vrodată pe aici prin \"subteranele\" mele. Parcă mai demult. În orice caz, mă bucur de trecere. Interesant e că și eu m-am gîndit în subconștient la unele implicații cu nuanță politică. Nu mă stîrni însă fiindcă pot deveni foarte virulent.

Domnu cu craniu, nu spuneți nimic că riscă să se întîmple și e de rău... :))

Da, interesant textul. Chiar dacă uneori mai apelează la artificii de dragul unei rime. Și chestia cu urzicile mi se pare puțin cam din alt film. Inclusiv aluzia la Ahab. Cam prea multe în același context. Sau poate sînt eu mai exigent astăzi. Îmi place însă cursivitatea clasica a textului.

Codrina, uite să știi că m-s fascinat textul acesta al tău. Poate n-am mai citit poezie de ceva vreme, dar acesta chiar mi-a plăcut. Acest amestec aproape pur de \"culori\". Dragoste, moarte... Să știi, a scrie despre dragoste și moarte zilele astea fără să cazi în banal e o realizare. Are un tragism aparte testul tău și asta îmi place. Nu-mi pică neaparat bine cuvîntul fantă, poate eu aș fi acceptat chiar un cuvînt mai banal precum \"loc\" dar e textul tău. Deci pentru claritatea \"culorilor\", pentru simplitatea și seninul resemnării întru speranță... îmi place.

Mulțumesc pentru trecere și observații Lucia
Ioana \"ca de obicei\" tu ești îngăduitoare cu lipsurile mele
Miha tu ai să amețești dacă te mai învîrți așa
Alina, mulțumesc de trecere și de observații. Poate prea fragmentat (cel puțin la prima vedere) textul tău. Dar și al meu e totuși \"dificil\"

Mulțumesc Elena, ți-am trimis.

Il voi continua. Interesant este faptul ca si eu am simtit nevoia aceasta.