Virgil Titarenco

Eugen, acum cred că îți dai seama că \"Vine o vreme, vine o vamă...\" sună aproape antologic. Cineva poate mai rău ți-ar spune poate chiar de poeziile din manualele de liceu. Eu, cred că simt amărăciunea textului în lirica lui și nu vreau să o resping (mai ales fiindcă ea poate genera în tine chiar inspirație poatică) dar pe ici pe colo textul e cam subțirel deși cred că, bine lucrat, ar putea fi recitabil. Are imprecația necesară.

Dragă Bogdan Geana,

uite cum sună regulamentul:

2.3 Textele care nu respectă regula de mai sus și textele care nu sunt introduse folosind ortografia și punctuația corectă vor fi refuzate spre revizuire din partea autorului.
- Reguli de bază, de ortografie și punctuație:

* a. Este permisă atât utilizarea ortografiei cu â din a, cât și cu î din i însă pentru varianta a doua este obligatorie folosirea diacriticelor. Diacriticele sunt recomandate oricum pentru ambele variante de scriere.

Acuma, este multă vreme de cînd eu am am ales varianta a doua. De fapt de la bun început. Așa am învățat eu limba română. Totodată, am presupus că \"varianta a doua\" implică tot \"pachetul\" adică inclusiv \"sîntem\" pentru persoana întîi plural. Am greșit cumva cu presupunerea mea? Sau nu? Aș vrea să clarifici acest lucru în primul rînd pentru mine și apoi pentru site.

Mulțumesc.

Merg la culcare. Pe meridianul meu e noapte de cîteva ore deja. Nu înainte însă de a-ți spune mulțumesc. Textul, nu e probabil mare lucru de capul lui. Dar așa cum spuneai și tu, un tablou tactil, o umbră sau o rază care capătă corporalitate așa dintr-o dată.

Sînteți simpatici. Sărutul, ghilotina și Julieta. Uite ăsta da titlu \"catchy\". Merçi de trecere.

Și ia mai zi măi Tosa, ce mai avea Dusca acela, hai că devine interesant... chiar dacă n-are legătură cu nimic.

Eu mă cam feresc să folosesc expresii de genul \"cel mai mare poet pe care îl cunosc\" sau \"cel mai mare sau primul poet de pe site\" sau alte formule din astea. În primul rînd pentru că pentru a putea judeca e ca în zidărie, trebuie să fii cu un cap deasupra zidului iar eu nici măcar nu sînt zidar iar apoi pentru că dacă aș încerca mi-ar fi foarte greu să mă hotărăsc între atîția poeți adevărați și interesanți de aici de pe site. Totuși Florian Silișteanu este meșteșugar al cuvintelor care merită toată stima. Sînt convins că breasla se simte onorată să îl aibă printre cei din frunte. Iar dacă e ziua lui pe lîngă faptul că se va simți mai bătrîn cu un an sînt convins că e și mai înțelept și talentat cu un an. Cu mult respect, La Mulți Ani!
Mulțumiri Mariei și lui Daniel.

Asta e pentru că mă citești poate prea rar sau mă întîlnești poate prea rar. Te asigur că de felul meu sînt o ființă foarte pașnică și jovială și răbdătoare și ador munca în echipă. Ai tu neșansa asta să mă întîlnești atunci cînd se naște furtuna. Sabia e o rușine doar atunci cînd lovește pe la spate. Condeiul doar atunci cînd minte. Prefer să fiu un om al păcii. Fără a sacrifica adevărul.
Spune-mi ceva despre text.

Mulțumesc dragii mei pentru trecere și oprire și citire. Și chiar pentru cuvinte.

Îmi pare rău doamna Caloianu că nu înțelegeți metaforele acestea. Nu pot decît să strîng din umăr neputincios. Se pare că există multe bariere între limbile pe care le vorbim. Nu prea cred că mai e nevoie să dau explicații de vreme ce dvs. ați tras deja concluziile.

Paul, mă miră că într-un astfel de text tragi concluzii atît de facile. Evident că poezia nu e moartă. După cum nici sfîrșitul lumii n-a venit și după cum nu au existat în realitate o mie și unul de personaje din literatură. Să ne împiedice oare aceasta să scriem despre ele. La urma urmei nici mulți din caii tăi nu există. Să îi eliminăm din lirica ta? Să îi respingem? Nu ar fi asta o pierdere? Sau, tu chiar ai crezut că eu scriu un text militant? Mă faci să zîmbesc. Știi ce m-am gîndit inițial? Că ființa asta fără degete e poate totuși poezia. De unde știm noi dacă o sosie este sau nu o sosie? Poate tocmai aici este nedefinirea poetică, nu crezi?

\"Spiritul învingea materia.\"
\"Ură și tiranie.\"
Pentru vorbele astea doua cred ca o stea e o recunoastere patetica. Totusi cred ca ele, aceste doua expresii rezuma ]n cel mai reusit mod cu putinta regimul concentrationar al Romaniei posbelice.

Nenea Genule, uite așa devin și eu celebru pe seama epigramelor matale.. :))

Nichita, nimeni nu a dat în cap la nimeni. Am întrebat. Poate putin mai insistent. Mi-am exprimat o părere. Eu sînt ingener. Pentru mine orice amestec este un ghiveci pînă îi faci o analiză. Nu înțeleg de ce \"cu părere de rău\". De ce ne este teamă de dialog sau chiar polemică pe subiect? Atîta timp cît e făcută cu bun simț și nu ofensează. Eu încă nu cred că am scris aici offtopic. Și da, am participat. Asta nu înseamnă că sînt ostil la ceva (mai ales înainte să îl înțeleg) dar nu înseamnă nici că nu mai am curajul să pun întrebări. Întrebări legate de subiect.

Drepate ai Laurențiu. Pas mal. Dar atunci să nu mai folosim cuvinte care nu se potrivesc. Sau dacă le folosim să le potrivim. Adică, da, eu n-am nimic împotriva experimentelor, chiar pe mine (numai să nu mă omoare sau altceva mai grav) dar hai să vedem care e experimentul. Fie el și de critică literară. Decît să stăm pe margine și să zicem: Oh, Boje moi, ce minunat am scris cu toții.
Știi eu observ pe siteul ăsta două tendință: mitocănismul grobian (care descurajează interesul pentru a fi criticat, analizat) și dulcegăriile de salon care nu trec dincolo de epidermă. Mie îmi place să disec, să înțeleg. O fi poezia beatitudine sau tensiune interioară. Dar se merită disecată. Uite de exemplu acum avem o grămadă de indivizi care s-au zgîit la o poză și au scris. De ce au făcut-o? De ce au făcut-o așa cum au făcut-o? E ca un experiment genetic pe gemeni, nu crezi?

Mulțumesc de hugs Clau. Pentru tine, oricînd. Deși s-ar putea să nu pot să te cuprind tot. :))

Mintea mea e încuiată, ca de obicei.
Brațele încleștate. Că eu nu știu să joc în horă.
O să îmi spui de colaj, aia e altceva.

EXPERIMÉNT, experimente, s.n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum.

... acum am și eu cîteva întrebări: Cine și ce a experimentat? Care au fost ipotezele supuse investigației? Care este rezultatul experimentului? Ce dovedește el? Ce infirmă el? Ce noi ipoteze ridică?

Pun întrebările acestea pentru că eu nu prea înțeleg despre ce este vorba aici. Mă tem că folosim cuvîntul(conceptul) experiment în mod aiurea. Nu uitați, experimentul este un procedeu științific, nu drăgălășenie ca jocul cu creioanele colorate. Ce experiment s-a făcut? Psiho-social? Socio-estetic? Cosmico-artistic? Erotico-astral? Sociologic?
Eu personal nu văd decît un magiun. Sau ghiveci. Și iar o să se supere cineva pe mine dar e un ghiveci de bon ton cu ce se întîmplă în general pe site. Recunosc, și culoarea (sic!) pestriță are farmecul ei. Dar rămîne o chestie pestriță care ne atrage privirea tocmai pentru că de obicei nu purtăm pestriț. Mă tem că arta nu e cămin cultural și nici școală populară de artă. Prin însăși natura ei arta este o tensiune singulară, egoistă, solitară. Nu înțeleg în ce a constat experimentul. Sau e și asta o metaforă...

Alma, cu siguranță mai trebuie lucrat.

Mihai, poate îmi spui și ce te-a făcut să afirmi asta.

merci de trecere.

mie mi-au plăcut barabulele. coapte în jar și apoi cu unt și sare, o minunăție,..mmm!

\"și adormeam acolo,
cu mâinile
întinse.\"

Superb final.

Zîmbesc. Este interesantă această tumbă prin imagini.
Remarc:

\"în cârlige lucioase
din ochi de rechin
amintirile copilăriei
si frica de moarte
a taților noștri\"

Nu îmi place însă plînsul de la sfîrșit. Poate pentru că n-am plîns niciodată dimineața. După o noapte de pescuit ca și după o noapte de dragoste ești mult prea obosit ca să mai avea discernămîntul lacrimilor.

Interesantă coincidență, Daniel. Postmodernismul și post-postmodernismul are secționată legătura cu orice metanarațiune. Într-un astfel de context plictisul și epuizarea ideatică sînt cronice.

Mă bucur de trecere și citire, Vali și Robert.

Dilema și contrarierea sînt folositoare Daniel.

Sorin, eu nu am zis că tu nu ești profund. M-am referit la textul acela doar. Poate mai în colo îmi fac timp și îți explic acolo de ce am spus acel lucru. Dar sub nici o formă n-am spus ca tu nu ești profund.

merci de citire