Poezie
scrisori I I
am pierdut din nou trenul
1 min lectură·
Mediu
draga mea
cum era de așteptat
am pierdut din nou trenul
expresul acela care trece o singură dată prin viață
cîndva îmi spuneai că există doar în versiune decapotabilă
da l-am pierdut
mă pregătisem pentru el ca un adolescent
toată seara
fără să dorm fără să mănînc
fără să gîndesc
mă bărbierisem din greșeală de două ori
devenisem un fel de haine atîrnate pe o febrilă nerăbdare masculină
vorbeam singur lovindu-mă de mine însumi ca o imensă ușă rabatabilă
inima se încolăcise în jurul grumazului
într-un ștreang de adrenalină
am trecut prin toate luminile roșii ale imposibilului
la intersecția celor mai frumoase promisiuni am luat-o spre stînga
de fapt era cealaltă stînga cea pe care o știi
promisiunile erau tot acolo frumoase doar puțin demodate și reci
cînd au devenit previzibile am înțeles
greșisem drumul
în gară nu mai era nimeni
totul se schimbase locurile clădirile
avuseseră loc războaie revoluții reforme
doar un turn de apă coșcovit mai atîrna de un cer sepia
mă aștepta să îl privesc pentru ultima oară
era dimineață
043.437
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “scrisori I I.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/88240/scrisori-i-iComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MDMDMarin Constantin Daniel✓Inițial m-au contrariat primele trei versuri. Cum e posibil - ,,era de așteptat\"?. Intrigat, am citit mai departe. Atunci am găsit rezolvarea, în intersecții de promisiuni și ștreanguri de adrenalină. Atunci am văzut zarea acestor versuri. Da, se făcuse dimineață!
0
STAcum inteleg de ce ai spus ca nu-s profund. Imi place cum sintetizezi actiunea, cum descrii, cum prezinti o anume stare. Felicitari, Virgil.
st
st
0
VTDilema și contrarierea sînt folositoare Daniel.
Sorin, eu nu am zis că tu nu ești profund. M-am referit la textul acela doar. Poate mai în colo îmi fac timp și îți explic acolo de ce am spus acel lucru. Dar sub nici o formă n-am spus ca tu nu ești profund.
merci de citire
Sorin, eu nu am zis că tu nu ești profund. M-am referit la textul acela doar. Poate mai în colo îmi fac timp și îți explic acolo de ce am spus acel lucru. Dar sub nici o formă n-am spus ca tu nu ești profund.
merci de citire
0
AMDistincție acordată
Scrisori II mi-a plăcut mai mult decât Scrisori I, poate pentru că și eu am pierdut expresul acela \"care trece o singură dată prin viață\".
Nu găsesc logica versurilor în poem: \"la intersecția celor mai frumoase promisiuni am luat-o spre stînga / de fapt era cealaltă stînga cea pe care o știi\". Le-aș scoate de tot. Și nici \"grumazului\" nu îmi sună tocmai bine, aș scrie \"gâtului\". Fără \"frumoase\" în \"promisiunile erau tot acolo frumoase doar puțin demodate și reci\", ori scrii alt atribut, ori deloc.
Versul \"doar un turn de apă coșcovit mai atîrna de un cer sepia\" îmi aduce aminte de o fotografie dintr-un decembrie de demult, din Timișoara. Ar putea fi de oriunde. Eu pe atunci vroiam să atârn de cer sepia de analiză matematică și coloram în albastru benzenul inimii.
Iată ce înseamnă să realizez că am pierdul expresul.
Mulțumesc pentru lectură. M-a atins. Mi-am amintit că tocmai am primit o scrisoare de la Rockefeller University și că încă mai trec prin gara Iași personale. La urma urmei, festina lente.
0