m-am facut mare

Frumos si tragic. Inca o poezie care m-a impresionat, Andrea. Ti-as darui o stea, dar nu am. Sper ca primesti emotia mea.
Pe curand.

E o zi oarecum speciala azi. La mine nu e revelionul cel care ma face sa ma gandesc la felul in care mi-am construit viata in ultimul an, ci ziua asta de 8 iunie. Simt in fiecare an ca trebuie sa ii dau raportul tatalui meu, sa imi justific greselile si sa reflectez asupra intamplarilor. Sunt trista, asta e adevarul.

Multumesc pentru trecere, Elia. Sa ne citim cu bine!:)

trista, intr-adevar.
o poezie de \"bilant\" al trairilor, de concluzii (poate intermediare), de netraitul adunat peste an.
cui sa spui toate astea, daca nu unui tata?
daca as fi putut, as fi scris la fel.
dar nu pot decat sa gandesc asemeni tie.
ziua difera, Andrea, atat. doar ziua.

cu bine,
Dana

Asa e, nu am cui altcuiva. Probabil fiindca e singurul care nu ma judeca sau nu ma cearta. Imi aduc aminte de zambetul lui calduros, parca vesnic (la cat de mult zambea) si imi imaginez ca asta face si atunci cand ma confesez. Imi pare bine sa te stiu aproape de mine, imi pare rau ca ne aproapiem sub forma asta dintre toate cele care exista.

Cu drag,

\"ti-am omorat copilul
tata\",

nadrea, e un vers sfasietor, sunt deja doua pierderi...

frumos gest in amintirea tatalui tau;

cu totii avem tristeti legate de tati...

Da, sunt doua pierderi. Intr-un fel simt ca m-am pierdut pe mine pe parcurs, doar am crescut - intr-un fel sau altul - nu?
E singurul gest pe care l-am putut face in 10 ani. Nu stiu de ce dar nu am putut pana acum...

Andrea.

Dia, se apropie luna, ziua, ora. Ai mai tinut AMR-ul? Hai, nu mai fii trista :) please.
st

Se apropie vertiginos si asta cred ca ma sperie teribil. :D
Tristetea de ieri a trecut, azi am inceput o viata noua. Cel putin asa imi place mie sa cred, ca avem intotdeauna dreptul la un nou inceput, mai ales dupa ce am facut suma trarilor din trecut. Ne vedem in august!:)

Florian, iti multumesc pentru steluta si pentru apreciere.

Andrea.