uitare

cat egocentrism in poezia ta, draga andrea. \"moare si cerul pentru mine\", te ridici in slavi prin prisma unei foste iubiri sau simpatizant. ti-ai pus eul poetic in postura de axis mundi, cu pasiuni semnifiante pentru cel ce te priveste, dar pentru tine acela e doar o alta zi cu soare, doar o alta clipa de fericire, din infinitele tale clipe de fericire.
mi-a placut ca altfel nu ma oboseam sa scriu ceva
zsa zsa

Uh! Ce subtila am reusit sa fiu! Andrei, esti foarte aproape de ceea ce am vrut sa spun, exista doar o singura omisiune: poezia nu e nimic altceva decat o ironie amara. As vrea eu sa fie asa.

Ca intotdeauna, iti multumesc din suflet. Ma bucur sa te vad la mine si ma bucur sa vad ca iti plac poeziile astea stangace.

Cu modestie,