Virgil Titarenco

dragă Florin,
hai să fim serioși, a acuza un om \"ca a scris un astfel de articol\" nu are cum sa fie o greșeală, și cu atît mai puțin fundamentală. Poate fi o greșeală dacă aș face-o fără argumente. Altfel sentința ta dovedește o incompatibilitate cu ideea de polemică. Și în felul acesta te contrazici singur. Pentru că, pe de-o parte condamni pe cei care îl ridică în slavi pe Eminescu în mod aberant dar pe de alta iei apărarea celui care îi terfelește imaginea la fel de aberant. Cred că îți dai seama că ești inconsecvent astfel. Puțină moderație nu ar strica la nimeni.
Bineînțeles că Eugen are frustrări. Altfel nu ar arunca vorbele pe care le-a spus despre președintele Academiei Române așa cum o face. Un om într-un moment de echilibru emoțional nu procedează așa. Cred că e evident pentru oricine. Și apoi toate celelalte afirmații mai mult sau mai puțin bombastice sau incendiare. El poate avea într-o anumită măsură dar asta nu anulează cu nimic faptul că de fapt exprimă o frustrare sau o emoție negativă interioară. Probabil că îți dai seama că judecățile de valoare sînt denaturate profund de furii sau frustrări.
Iar dacă ție dialogul ți se va parea \"putin cam plictisitor pentru a il continua...\" doar fiindcă eu am o opinie despre opinia lui Eugen, mi se pare de-a dreptul amuzant. Deci, cu alte cuvinte, să înțeleg că tu poți purta un \"dialog\"(sic!) doar cu cei care sînt de acord cu tine sau Eugen?... I rest my case...

textul promite și chiar place.
eu aș renunța la aceste \"că\"-uri și \"de\"-uri.
apoi, prin strofa a doua te scufunzi în prea multe tehnicisme...

Domnule Florin,
totuși nu credeți că pentru a avea \"un minim de respect fata de membrii acestui site\" putem începe prin a le scrie corect numele?
...Întreb și eu, că tot veni vorba... Deși am senzația că nu prea ați înțeles ce am scris mai înainte...

mulțumesc,
virgil

Eugen,
tu m-ai convins că ai o frustrare personală destul de adîncă și că nu îți place ce a făcut aparent bramburita cultură românească din ultima sută de ani cu poetul Mihail Eminescu. Dar nici una nici alta nu pot funcționa ca argumente împotriva afirmației că Eminescu este probabil cel mai mare poet al românilor și un adevărat geniu al literaturii univesale. Trăim în postmodernism și tu ești evident tributar acestei abordări filozofice prin ceea ce spui. În felul acesta și Moliere sau Byron pot fi în mod onest cu nimic mai buni ca Adrian copilu\' minune, sau Goethe la fel de slab ca un poet proletcultist. Ce vreau să îți spun este că tu trebuie să te hotărăști ce abordare alegi, cea modernistă sau cea postmodernistă. Altfel nu faci decît să vii cu tricuri ieftine în plasa cărora cad oameni care nu îți sesizează fandările dintr-o paradigmă în alta. Și acum mai pe limba tuturor, nu poți să spui \"Eminescu nu este cel mai mare poet, dar asta este doar părerea mea.\" Pentru că asta e doar o glumă bună din punct de vedere al filozofiei culturii. Sper că înțelegi ce am vrut să îți spun.

Regards,

dragii mei,
un fel de răspuns îl veți putea găsi aici: http://www.poezie.ro/index.php/personals/101781/index.html

Dragă Iulia,
eu îți mulțumesc pentru observații și sfaturi dar am senzația că deocamdată ai o înțelegere oarecum \"mecanică\" a ideii de lirică, poezie, metaforă, etc. Gîndește-te, crezi că dacă oamenii ar scrie așa cum zici tu ar mai exista poezie sau inovație estetico-filozofică în lirică? Apropo, tu ai scris vreodată poezie?

Permiteți-mi să cobor din legendă.
Deocamdată mulțumesc celor care știu despre ce este vorba și totuși nu au rîs în public. Apreciez gestul lor. Sper ca în curînd să pot oferi un răspuns care să clarifice cîte ceva din acemastă savuroasă comedie a erorilor. Oricum, mă bucur din ce s-a întîmplat pentru că am descoperit multe chiar fără să urmăresc asta.
Răspunsul meu va fi aici sau poate într-un alt text, în funcție de ce voi considera că este mai potrivit. Vă doresc o săptămînă bună.

Iată un text în care iarna, poezia și femeia au o tristețe magică. Deși răzbate un fel de îndîrjire ascunsă ca un fel de drum împotriva unei ierni care pare de neîvins. Poate speranța este tocmai în acel \"cling cling\" de dincolo de cleștar.

Probabil ceea ce se remarcă de la bun început este mîna sigură, energică a autoarei. Scrie fără regrete și fără reproșuri. Apoi este eleganța cu care îmbină limbajul livresc cu cel aproape cotidian, e o măestrie și asta.
Foarte multe aluzii excelent încondeiate. Impresia mea e că autoarea are o supărare mare pe jumătatea asta masculină a lumii. Nu știu dacă o stea o s-o îmbuneze cu ceva, dar eu încerc.
Felicitări.

Da, corect este a îngenunchea, deși e unul din acele verbe din limba română cu a cărui formă nu sînt de acord pentru că noi spunem genunchi și nu genunche. Voi modifica.

pentru Claudiu: \"un fel de sfîșiere a umbrei\" este un subtitlu folosit tot de mine la textul \"de ce nu spunem tot\". Metafora n-am mai întîlnit-o decît o singură dată căutînd-o cu motorul de căutare acum pe poezie.ro. Crezi că ai putea să îmi spui unde ai mai întîlnit-o ca să te facă să spui că e un clișeu?

Bursucel,
eu cred că în text există o anumită trăire. Foarte feminină chiar. Iar imaginile, precum \"am să torn toamna în forme
am să-i bat ritmuri palide la urechi
și-am să ți-o servesc la masă în pahare de vin\"
chiar dacă mai conțin locuri comune cred că reprezintă motive pentru a încuraja și a evidenția.

Mai sînt stîngăcii pe ici pe colo dar se simte fiorul contemplativ poetic, deși vag eminescian. Dar e bine, toți învățăm. Aș renunța de exemplu la \"totu-i bazat\".
Vă urez mult succes și voi remarca acest text.

\"Și moarte și viață și viață și moarte,
Nici una aproape, nici una departe,\"

Poate ar trebui să elucubrați mai des.

Acum sincer, oricît de mult expresionism ai vrea să folosești, totuși chiar nu îți dai seama că acest text este orice dar nu poezie?
Încearcă să scrii trei rînduri care să fie măcar un strigăt liric sau nu mai scrie nimic... pînă cînd nu descoperi poezie în tine.

Excelent, iată un spleen excelent.
Remarc îndeosebi:
\"pântecul îmi sună a neant
dar ar coace toate visele lumii.\"
deși eu aș scoate \"dar\"-ul din al doilea rînd.

și
\"toamna e și ea o grămadă de cuvinte
îndesată ca tutunul într-o țigară din comerț
atâta doar că mânjește ferestrele cu sufletul ei
și din când în când ni se injectează în oase.\"

Aș spune chiar că partea a doua a textului îmi place mai mult.
Există unele locuri comune pe ici pe colo dar e un text care te captează.
Felicitări.

Gabi, e o descoperire acolo, în palmele noastre. La Multi Ani.

Alina, cred că ai dreptate. Am să mai lucrez. Mulțumesc

Și eu sînt întîrziat și îmi cer scuze.
Daniel, îți doresc un an plin de satisfacții în domeniul liric și plin de curajul de a experimenta orice în poezie.
Mă bucur pentru acest cadou nespus de frumos din partea Mariei și a celorlalți. La Mulți Ani.

profetul

Oana, La Mulți Ani și ție și mulțumiri, știi tu pentru ce....
Un an bun.

Are ceva naiv în ea dar poate tocmai de aceea mi se pare foarte sinceră.
Nu e o capodoperă dar are acel fior al \"simțirii rostite\" și pentru asta nu mă pot abține să nu o înstelez. Chiar dacă poate unii mă vor critica pentru asta. S-ar putea ca anul care începe să fie un an \"filosofic\"

Alexandru, da trece, nici nu stii ce repede trece...

Azraile, Azraile, uneori mi se pare parodică ideea bărbatului-poet, ca un fel de slăbiciune, ca o inferioritate. Oare Homer dacă nu era orb mai ajungea să scrie Iliada sau Odiseea, sau ajungea și el unul din nenumiții hopliți ai Eladei? Ce e mai de preț să fii? Bard sau cavaler, poet sau războinic? Artist sau conquistador? Filozof sau erou? Profet sau luptător? Preot sau împărat?
Greu de spus.
Și da, femeia, oare ce ne-am face fără ea... cred că lirele și penele noastre s-ar transforma în cenușă.
În ce privește destinul, dar despre asta poate altădată....
Mulțumesc, cu plecăciune...

A venit mătușaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!