Poezie
Spleen
1 min lectură·
Mediu
Deșurubează-mi capul de pe umeri
vreau să fiu o sticlă fără dop!
am să torn toamna în forme
am să-i bat ritmuri palide la urechi
și-am să ți-o servesc la masă în pahare de vin
dar asta nu se poate fără o poveste
eu nu știu decât nume de stele
sunt o amforă goală la urma urmelor
nu am nici o saga
numai fisuri astupate alene cu plante de leac
pântecul îmi sună a neant
dar ar coace toate visele lumii.
Deșurubează-mi capul de pe umeri,
vreau să mă umplu până la vărsare!
adulmec vorbele pământului cald
toamna e și ea o grămadă de cuvinte
îndesată ca tutunul într-o țigară din comerț
atâta doar că mânjește ferestrele cu sufletul ei
și din când în când ni se injectează în oase.
044.413
0
Remarc îndeosebi:
\"pântecul îmi sună a neant
dar ar coace toate visele lumii.\"
deși eu aș scoate \"dar\"-ul din al doilea rînd.
și
\"toamna e și ea o grămadă de cuvinte
îndesată ca tutunul într-o țigară din comerț
atâta doar că mânjește ferestrele cu sufletul ei
și din când în când ni se injectează în oase.\"
Aș spune chiar că partea a doua a textului îmi place mai mult.
Există unele locuri comune pe ici pe colo dar e un text care te captează.
Felicitări.