Poezie
Aversă
1 min lectură·
Mediu
Imi amintesc tot mai rar sunetul ploii,
ea nu curgea pe streșini
și nu se oprea istovită în băltoace
ci își revărsa strigătul prin mine
asemeni unei băuturi tari.
Era dimineață la toate ferestrele,
se vorbea despre oameni ca despre ape...
Uneori mă suiam în gondolă, îmi netezeam părul și porneam spre tropice;
ajungeam mereu în oceane necunoscute,
printre meduze verzi și pești în formă de nori
da, niciodată n-am învățat să cârmesc,
le spuneam, niciodată.
Imi amintesc tot mai rar sunetul ploii,
se ivea din unele cărți vechi, din unele sertare
sau din miniaturile de pe marginea mesei,
se ivea ca o sete.
024.179
0
mi-a placut aici la tine. sunetele, culorile, imaginile, cuvintele, tacerile, toate vorbesc, in diferite feluri, despre acelasi amanunt: iubirea.
strofa a 2-a si ultima - speciale.