Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

valea oaselor

și n-a fost bătălie nici ecou

1 min lectură·
Mediu
vale ninsă în albul oaselor unor războaie
neștiute de nimeni
el în pașii mei umbla
mă chema
din cînd în cînd îmi tresărea un mușchi sub obraz
semn de întîmplare născîndă sub zodii nefirești credeam
mirosea a nimic
albine sălbatice cîntau în fagurele unui craniu
soarele mă țintuise ca pe-o insectă în boldul arșiței
gîndeam în cercuri din ce în ce mai mici
atunci ai icnit din rărunchii mei
m-ai făcut să urlu
vino
și n-a fost bătălie nici ecou
vino
viața îmi stropea mîinile chipul
șuvoaie fuioare geamăt
înfășurare pe cărnuri zvîcnite
vîntul tău îmi spulbera întrebările
e oare cu putință
mă biciuiai cu lumină
nu mai eram singur
doar tu erai același
din ce în ce
mai aproape
0204.462
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
120
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “valea oaselor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/80926/valea-oaselor

Comentarii (20)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore
am alergat cu sufletul la gura sa fiu prima care sa te faca sa zambesti :), dar nu cred ca voi reusi pentru ca nici eu nu reusesc. bine ca macar ai o certitudine in acest razboi al tau nestiut de nimeni, banuit, doar, de tine: el.
poate mai incerci inca o ludica...!? si, eventual sa ma anunti inainte de a o publica. stau la ghiseu pana se deschide...:) sper ca nu ti-ai luat bodyguard...

cu drag
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Cîndva îți plăcea și kabalele, nu? Sau aerul de ocean de-a alintat prea mult?
0
@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore
...si acum imi plac, iar aerul de ocean \"prea mult\" ma intristeaza - de-aia sugeram o \"ludica\". tu nu te-ai saturat de \"triste\"? eu, da. si nu ma vezi ca inot catre mal si nu reusesc sa ajung; stilul fluture nu mi-a iesit niciodata bine, chit ca am pierdut un pariu cum ca nu pot zbura:), iar pe celelalte le-am epuizat, din pacate... la stiluri ma refer; vorbind despre literatura, tu cum o mai duci cu stilurile?
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Greu de spus. Am încercat ceva colaj, chiar dacă asta nu e chiar stil per se ci mai mult tehnică. Stilul e ca stiloul. Aștept să primesc unul cadou de ziua mea. În rest, tastez cu două degete. Poate voi încerca și proză. Cine știe...
0
@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore
...m-am razgandit. nu te mai intreb de stiluri. intre timp, am primit un raspuns obiectiv la subiect :)

te mai intorci? cand?:))))
0
@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore
cand faci totul cu stil, stilurile nu mai conteaza. cand e ziua ta? sa-ti dedic o poezie...? si de ce doar cu doua? ti-ai decapitat si tu manusile? pacat. tu nu trebuia.
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Să mă întorc? Unde și de unde? Că mîine oricum e o altă zi. Azi am mîncat rechin.
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Eu nu scriu \"cu mănuși\". Oare nu se vede?
0
@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore
eu am redevenit carnivora de la mirosul de batog de rechin afumat. nu l-am prins singura asa cum banuiesc ca ai procedat tu. l-am cumparat din colt, vis-a-vis de romarta copiilor (atunci). vezi cum scriu? atunci... ce va fi insemnanad? colajele sunt pasiunea mea. si ghergheful. si perdelele transparente in ferestrele deschise. sa tragem oblonul?:)
0
@negru-vladimirNVNegru Vladimir
Ma scuzati ca intervin dar sunt in trecere pe aici si ... va zic mai incolo ca am un somn teribil... simpatice comentariile Ioana-Virgil-Ioana-Virgil-Ioana-Virgil
Revin sa vorbesc despre poezie ca mi-a placut.
0
Ma iarta ca - citindu-te, nu te pot localiza decat in tine insuti... Aici e lupta, in tine si te invingi, daca nu cumva deja te-ai si invins desi balaurul mai zvacneste inca decapitat... esti insa constient ca la apusul soarelui ultimul cuvant vafi al tau si nu al lui... ecoul interior va fi de mult sfarsit... Ma iarta, asta am simtit eu citindu-te...ca esti apropae invingatorul propriilor tale slabiciuni... nu slabiciuni... bal;aurul e partea vulcanica... intri in lumina eului tau...
0
@bianca-goeanBGBianca Goean
si eu am trecut, chinuitoare trezire, si puternica, incerc sa revin.
0
@bianca-goeanBGBianca Goean
asa, Virgil, de unde ai plecat inspre textul acesta? asta, desigur, daca se poate spune.
0
@alina-manoleAMAlina Manole

Interesantă imaginea versului: \"viața îmi stropea mîinile chipul\". Terifiant poem, aproape \"vizual\", aproape \"sonor\", e o întreagă secvență de film aici.
Felicitări!
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
O da, iartă-mă, știu că nu îți place rechinul. Florida e plină de ei. Preferă picioarele lungi și stilul fluture. Dacă îți place colajul de ce nu îl încerci? Eu nu am obloane. Defect de construcție. Sau de percepție.
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Azrail, te aștept.
Geea, e undeva departe. Trebuie căutat mult. Iar nouă ne este frică de căutări. Întotdeauna descoperim altceva decît ceea ce căutăm.
Bianca, din Ezechiel.
Da, Alma, ai dreptate, kinematic, mulțumesc de trecere.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
o imagine tristă și caldă în egală măsură, ca o rană proaspătă, pe care sângele s-a uscat desenând flori paradoxale; halucinație fără boală, vis fără somn, viață fără respirație; uimire și încrâncenarea întru uimire; ca un \"sfânt\" coborât de pe altar către lumina candelei \"din ce în ce/ mai aproape\".

Același,
0
@mihaela-maximMMMihaela Maxim
din adâncuri
către aceeași ființă supremă
neînființată
piramida gândurilor
în soarele deșertului
0
@bianca-goeanBGBianca Goean
speram sa imi spui asta, era prea adevarata trairea ca sa fie doar o licenta poetica. intre timp, ma convinsesem, citindu-ti si alte creatii, de asta.
marturie...
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco
Vasile, îmi place perspectiva ta. Am scris textul noaptea.

Miha, ai grijă să nu amețești.

Bianca, :)
0