Poezie
valea oaselor
și n-a fost bătălie nici ecou
1 min lectură·
Mediu
vale ninsă în albul oaselor unor războaie
neștiute de nimeni
el în pașii mei umbla
mă chema
din cînd în cînd îmi tresărea un mușchi sub obraz
semn de întîmplare născîndă sub zodii nefirești credeam
mirosea a nimic
albine sălbatice cîntau în fagurele unui craniu
soarele mă țintuise ca pe-o insectă în boldul arșiței
gîndeam în cercuri din ce în ce mai mici
atunci ai icnit din rărunchii mei
m-ai făcut să urlu
vino
și n-a fost bătălie nici ecou
vino
viața îmi stropea mîinile chipul
șuvoaie fuioare geamăt
înfășurare pe cărnuri zvîcnite
vîntul tău îmi spulbera întrebările
e oare cu putință
mă biciuiai cu lumină
nu mai eram singur
doar tu erai același
din ce în ce
mai aproape
0204.462
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “valea oaselor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/80926/valea-oaselorComentarii (20)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cîndva îți plăcea și kabalele, nu? Sau aerul de ocean de-a alintat prea mult?
0
...si acum imi plac, iar aerul de ocean \"prea mult\" ma intristeaza - de-aia sugeram o \"ludica\". tu nu te-ai saturat de \"triste\"? eu, da. si nu ma vezi ca inot catre mal si nu reusesc sa ajung; stilul fluture nu mi-a iesit niciodata bine, chit ca am pierdut un pariu cum ca nu pot zbura:), iar pe celelalte le-am epuizat, din pacate... la stiluri ma refer; vorbind despre literatura, tu cum o mai duci cu stilurile?
0
Greu de spus. Am încercat ceva colaj, chiar dacă asta nu e chiar stil per se ci mai mult tehnică. Stilul e ca stiloul. Aștept să primesc unul cadou de ziua mea. În rest, tastez cu două degete. Poate voi încerca și proză. Cine știe...
0
...m-am razgandit. nu te mai intreb de stiluri. intre timp, am primit un raspuns obiectiv la subiect :)
te mai intorci? cand?:))))
te mai intorci? cand?:))))
0
cand faci totul cu stil, stilurile nu mai conteaza. cand e ziua ta? sa-ti dedic o poezie...? si de ce doar cu doua? ti-ai decapitat si tu manusile? pacat. tu nu trebuia.
0
Să mă întorc? Unde și de unde? Că mîine oricum e o altă zi. Azi am mîncat rechin.
0
Eu nu scriu \"cu mănuși\". Oare nu se vede?
0
eu am redevenit carnivora de la mirosul de batog de rechin afumat. nu l-am prins singura asa cum banuiesc ca ai procedat tu. l-am cumparat din colt, vis-a-vis de romarta copiilor (atunci). vezi cum scriu? atunci... ce va fi insemnanad? colajele sunt pasiunea mea. si ghergheful. si perdelele transparente in ferestrele deschise. sa tragem oblonul?:)
0
Ma scuzati ca intervin dar sunt in trecere pe aici si ... va zic mai incolo ca am un somn teribil... simpatice comentariile Ioana-Virgil-Ioana-Virgil-Ioana-Virgil
Revin sa vorbesc despre poezie ca mi-a placut.
Revin sa vorbesc despre poezie ca mi-a placut.
0
Ma iarta ca - citindu-te, nu te pot localiza decat in tine insuti... Aici e lupta, in tine si te invingi, daca nu cumva deja te-ai si invins desi balaurul mai zvacneste inca decapitat... esti insa constient ca la apusul soarelui ultimul cuvant vafi al tau si nu al lui... ecoul interior va fi de mult sfarsit... Ma iarta, asta am simtit eu citindu-te...ca esti apropae invingatorul propriilor tale slabiciuni... nu slabiciuni... bal;aurul e partea vulcanica... intri in lumina eului tau...
0
si eu am trecut, chinuitoare trezire, si puternica, incerc sa revin.
0
asa, Virgil, de unde ai plecat inspre textul acesta? asta, desigur, daca se poate spune.
0
Interesantă imaginea versului: \"viața îmi stropea mîinile chipul\". Terifiant poem, aproape \"vizual\", aproape \"sonor\", e o întreagă secvență de film aici.
Felicitări!
0
O da, iartă-mă, știu că nu îți place rechinul. Florida e plină de ei. Preferă picioarele lungi și stilul fluture. Dacă îți place colajul de ce nu îl încerci? Eu nu am obloane. Defect de construcție. Sau de percepție.
0
Azrail, te aștept.
Geea, e undeva departe. Trebuie căutat mult. Iar nouă ne este frică de căutări. Întotdeauna descoperim altceva decît ceea ce căutăm.
Bianca, din Ezechiel.
Da, Alma, ai dreptate, kinematic, mulțumesc de trecere.
Geea, e undeva departe. Trebuie căutat mult. Iar nouă ne este frică de căutări. Întotdeauna descoperim altceva decît ceea ce căutăm.
Bianca, din Ezechiel.
Da, Alma, ai dreptate, kinematic, mulțumesc de trecere.
0
o imagine tristă și caldă în egală măsură, ca o rană proaspătă, pe care sângele s-a uscat desenând flori paradoxale; halucinație fără boală, vis fără somn, viață fără respirație; uimire și încrâncenarea întru uimire; ca un \"sfânt\" coborât de pe altar către lumina candelei \"din ce în ce/ mai aproape\".
Același,
Același,
0
din adâncuri
către aceeași ființă supremă
neînființată
piramida gândurilor
în soarele deșertului
către aceeași ființă supremă
neînființată
piramida gândurilor
în soarele deșertului
0
speram sa imi spui asta, era prea adevarata trairea ca sa fie doar o licenta poetica. intre timp, ma convinsesem, citindu-ti si alte creatii, de asta.
marturie...
marturie...
0
Vasile, îmi place perspectiva ta. Am scris textul noaptea.
Miha, ai grijă să nu amețești.
Bianca, :)
Miha, ai grijă să nu amețești.
Bianca, :)
0

poate mai incerci inca o ludica...!? si, eventual sa ma anunti inainte de a o publica. stau la ghiseu pana se deschide...:) sper ca nu ti-ai luat bodyguard...
cu drag