pesach I

... m-a înfiorat poemul acesta pe care tot încerca să-l sărute viața \"cu buze crăpate\" \"dansînd printre azimi\" ... un ritual cu \"prea albi\" și \"prea vinovați de primăvară mieii\" căzând nopțile în pumni de rugăciune ... în picioare cu sandale de lemn și sprijinit într-un toiag auzeam departe cum prețul seului era în creștere mai sus decât biserica sau crucea de deasupra-i și mă închinam până la adâncuri alăturea de ochiul iscoditor al oamenilor ... frumoasă alcătuire de frig Virgile ... la bună citire :)

Dansul acela \"printre azimi\", alături de cuvintele acelea \"ascuțite\" îmi provoacă un fel de vertij visceral rar atins în ultima vreme. Te citesc cu plăcere, Virgil.
Cu respect,
Lucian

Între atâtea poezii sensibile de primăvară, textul tău e picătura necesară întregirii tabloului; ai imortalizat frumos violența sacrificiului sfânt.
Poezia aceasta are forța necesară pentru a se autopropulsa mai departe.
Totuși, imaginea nu prea pare să-și aibă locul aici, deși recunosc că îmi plac și fractalii și sângeriul.

Superb! Si nu mai violent decât e necesar. Cum violente sunt multe întâmplări (amintiri)din viata noastră. Nu e cazul să le negăm înfăsurându-le în cuvinte blânde.

\"mîncam un geamăt
dintre vintrele oilor
era schingiuire
și totuși
era
logodnă cu miei\"

Te citesc intotdeauna surprinsa, Virgil. Imi pare bine sa vad ca unii au inspiratie din plin. Esti violent, pasional, creezi tablouri care ies din rame...

\"o noapte întreagă
cu buze crăpate
cu ochii dezghiocați de nesomn\"

...si scrii noaptea.

Te citesc. Cu drag,

E adevarat pesach, Virgil, felicitari!
Si nu mai e nevoie sa ne ungem marginile usilor cu sangele mieilor, ca le-a uns Mel Gibson cu sangele Mielului...
Imi place tare!
Cu respect,
Daniel