Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@virgil-titarencoVT
Virgil Titarenco
@virgil-titarenco
Poezie

în ochii goi ai sfîrșitului de iarnă

două popoare

1 min lectură·
Mediu
n-am crezut niciodată în mitul invidiei
transhumanței în ochii goi ai sfîrșitului de iarnă
atunci cînd cîinii își leapădă sufletul de frig
iar oile își poartă mieii în cea mai cruntă vulnerabilitate
la apus a trăit întotdeauna un neam atins de păcatul difuz al aparenței
vinul devine tulbure cînd îl scurgi printre zăvoare
el care n-ar trebui să vadă lumina zilei niciodată
se prelinge în vintre a sînge de cuvinte pe suflet de brocart
apoi este prea tîrziu în legile lui adultere
la răsărit poporul naivității crepusculare mereu fanatic în luminile lui
mereu punîndu-și cele o mie de întrebări despre sfințenie
apa este o fiară ce-ți înfășoară copita calului
iar colții ei de gheață te spintecă iubindu-te pe dinăuntru
adevărul este cea mai bună minciună spuse femeia
de aceea n-am crezut niciodată în mitul invidiei
transhumanței în ochii goi ai sfîrșitului de iarnă
ci doar în aburul nestatornic al sîngelui pe zăpadă




095.310
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
152
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Titarenco. “în ochii goi ai sfîrșitului de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/108858/in-ochii-goi-ai-sfirsitului-de-iarna

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CACarmen Andreea Anghelina✓
Poezia ta, Virgil, m-a dus cu gandul la esoterism, la emisfere cerebrale, la logica si emotie, la...stanga, la dreapta, la...\" apa este acea fiară care îți înfășoară copita calului
iar colții ei de gheață te spintecă iubindu-te pe dinăuntru
adevărul este cea mai bună minciună\"

Frumos de dureros...
drag,
Carmen
0
@sunet1Ssunet1✓
O descriere melancolica care se incheie intr-o nota filosofica. Poemul are forta, o forta subiectiva a ochiului, puternica, care incheaga imaginile dupa o logica clara. Un poem reusit Virgil; am inceput ziua vesel dupa lectura textului tau.
0
@mihai-antonescuMAMIHAI ANTONESCU✓
...vinul,iarna, femeia filosoafa, toate tradeaza dor de tara, o fi asa, n-o fi asa....?!?
Felicitari maestre, pentru petele rosii aburind de pastel pe suflet de brocart de nea.
0
@monica-manolachiMMMonica Manolachi✓
Virgil, pășesc cu grijă prin \"aburul nestatornic al sîngelui pe zăpadă\", pentru că iarna dintre cele \"două popoare\" pare a nu se sfârși așa ușor. Primăvara trebuie moșită. :) Remarc versul \"la răsărit poporul naivității crepusculare mereu fanatic în luminile lui\", idee în care mă regăsesc, dar și contrastul dintre acesta și expresii precum \"neam atins de păcatul difuz al aparenței\", \"cuvinte pe suflet de brocart\" sau \"legile lui adultere\". Sesizez că poemul încearcă totuși o împăcare și o înțelegere a diferențelor în \"adevărul este cea mai bună minciună spuse femeia\".

Mi-a plăcut
0
Distincție acordată
@alina-manoleAMAlina Manole✓
Ai un stil al tău, pe care l-aș recunoaște dintr-o mie și una de poezii și, oricât aș încerca eu să îți sugerez că aici nu trebuie \"iar\", acolo \"ai prea multe genitive\", \"prea mulți de \'de\'\", tu nu vei modifica. Așa că nu îți mai spun mai multe decât că transhumanța aceasta este la un an de la prima rostire a sfâșierii umbrei. De ce nu spunem tot... pentru ca să ne rămână mereu cuvinte și pentru poezie. Și e un drum acela spre care ai deschis azi o poartă.

\'Ochii goi\' nu îmi sună tocmai frumos. Nici \'copita calului\', \'lumina zilei\', de două ori \'suflet\'. Și uite cum aș fi scris versurile:

\"de gheață colții spintecă dinăuntrul
iubindu-te spuse femeia pe jumătate adevărul este
cea mai bună minciună\"

Iar am început cu sfaturile. :))

Frumos finalul poemului.
0
@remus-cretanRCRemus Cretan✓
Am rămas din acest poem cu superba construcție: \"oile își poartă mieii în cea mai cruntă vulnerabilitate\"...E acel \"ceva\" al mioritismului nostru!
Cu drag,
Remus
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco✓
Remus ești, se pare, singurul care te-ai apropiat de \"spațiul pulsatoriu\" al textului. Abia acum am emoții...
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco✓
Carmen, îmi place modul cum imaginația ta te-a purtat prin text. Cred că nu toți cititorii sînt la fel. Unii pot călători într-un text. Asemenea ție.

Mihai, mă bucur să te întîlnesc sub textele mele. Și mai ales să știu că uneori îți începi ziua cu ele.

Mihai Antonescu, știi că ai dreptate. E un anumit dor de țară. Poate mai ales de etosul ei. În orice caz mă bucur să te știu printre cititorii textelor mele
0
@virgil-titarencoVTVirgil Titarenco✓
Alina, a trecut atît de mult de la \"prima rostire a sfîșierii umbrei încît abia dacă îmi mai aduc aminte. E o călatorie prin atîtea continente. Uneori mă întreb cînd mă voi opri.
Despre schimbări, mă voi mai gîndi. Sîntem în atelier, nu? Eu încă învăț.
\"Ochii goi\" au fost intenționat spuși așa. Era nevoie de tristețea acelui tragism de crivăț golaș de sfîrșit de februarie. Am vrut urîțenie și simplismul \"copitei calului\" a \"luminei zilei\". Dacă înțelegi contextul îți dai seama că am avut nevoie de ele.
Tu scrii frumos dar acelea sînt versurile tale (de data aceasta). Știi că uneori ți-am ascultat sfaturile și că întotdeauna le-am citit cu atenție. Asta nu înseamnă că textul nu mai poate fi corectat. Dar cred că e foarte important să înțelegi ce am vrut să comunic prin el. Uneori e nevoie de foarte mult urît pentru ca o tragedie să fie sublimă.
Mulțumesc pentru aprecierea ta care m-a încurajat, ca întotdeauna.
0