Viorica Pop

Plângi,când te gândești la mine, Te-am supărat eu cu ceva? Căci m-ai dat de lângă tine, Și fapta nu ți-o poți ierta. Eram micuță când m-ai dat, Crezînd că...așa-i mai bine, Ani au trecut,tu

Mă păcălește Moș Crăciun, Și nu dă semn,că ar fi bun, Mereu el m-a sărit din rând, Cadou nu mi-a adus nicicând. Obrăznicii nu prea făceam, Îl așteptam privind pe geam, Drumul spre mine nu-l

Mulți dintre noi,suntem atinși de vicii, Care constat,că nu ne fac servicii, Boala,tristețea în trupuri ne aduc, Dau singurătate într-un cuib de cuc. ... Pune o măsură,în toate

Mereu mă văd călătorind, În fiecare noapte-n vis, Rup tenebrele din gând, Pătrund în ceață și abis. Parcă prinsă de-o angoasă, În lumea viselor pătrund, Mă perind neputincioasă, Ca

Enigme din subconștient, Descriu orice eveniment, Aprind tensiuni nervoase, Cu flăcări spectaculoase. Cristalizînd trăiri fierbinți, Le dă aspect de biruinți, Și le trece din himere, În

Iartă-mă căci nu te pot urma, Nu privi în urma ta și pleacă, Și uită-mă, că nu pot fi a ta, O alta ție poate c-o să-ți placă. De ce privește dezamăgit și trist? Tu pentru mine nu ești

Încerc să-mi stăpânesc corect limbajul, Și să-mi echilibrez subtil curajul, Pentru că mintea multe-ar vrea să spună, Nemulțumiri tăcute când adună. Mă cenzurez constant și-mi cade bine, Dar

Atinși de cursul natural al vremii, Sunt mulți copii rămași fără de mamă, Refugiați pe străzi în frigul iernii, Părinții lor uitînd și cum îi cheamă. Obțin o libertate ce îi doare, Constrînși

Ai pierdut cei șapte ani,cît la mama ai fost mic, Sfaturi ai disprețuit și n-ai receptat nimic, Poți recupera oricând timpul care l-ai pierdut, Drumurile pot avea alte starturi

Nu te încrede prea deștept, Cît nu devii om înțelept, De poți răzbi făr-ajutor, Vei pune gurilor zăvor. Nu te încrede prea frumos, Ca un curcan orgolios, Află clar ce-i modestia, Ajustînd-o

Regăsire tăcută cu fiorul prelung, Amintiri prăfuite ce nu pot să alung, Se trezesc ofilite-n contraste de fum, Sau revin adormite ca pierdute pe drum. Încerc să pătrund în imagini de

Toamna-și înbracă straiul de aramă, Apoi sfioasă-și dezvelește nurii, Înprăștie în jur fiori de teamă, Lin rezonînd cu legile naturii. Un an în plus,la vîrstă intervine, După o vară blîndă și

S-a ascuns iubirea, unde? Nu poți ști. A plecat aiurea într-o bună zi. Când o iubire este trecătoare, N-ai pus în ea nici dragoste, nici soare, Ea a crescut, încet a înflorit, Dar