Poezie

Copilărie pierdută

Pasi spre viata

1 min lectură·17 septembrie 2006

Mediu

Plângi,când te gândești la mine,

Te-am supărat eu cu ceva?

Căci m-ai dat de lângă tine,

Și fapta nu ți-o poți ierta.

Eram micuță când m-ai dat,

Crezînd că...așa-i mai bine,

Ani au trecut,tu m-ai uitat,

Printre lacrimi și suspine.

Am plâns în taină tot mereu,

Când altă mamă m-a luat,

Te-am scos din suflet tare greu,

Iar locul tău s-a ocupat.

Am așteptat un timp prea lung,

Până când doru-a obosit,

Nici lacrimile nu mai curg,

Tu pentru mine,ai murit...

Să te strig mamă,n-aș putea,

Ai pierdut așa onoare,

Des îmi impun a te ierta,

Dar păcatul ți-a fost mare.

Nu simt nevoia să te văd,

Nici nu-mi este dor de tine,

Vagi amintiri încă revăd,

Doar trecutul cînd revine.

001.224

Viorica Pop. “Copilărie pierdută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/204239/copilarie-pierduta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.