Poezie

Furie trecătoare

Din suflet pentru suflet

1 min lectură·3 iunie 2006

Mediu

Încerc să-mi stăpânesc corect limbajul,

Și să-mi echilibrez subtil curajul,

Pentru că mintea multe-ar vrea să spună,

Nemulțumiri tăcute când adună.

Mă cenzurez constant și-mi cade bine,

Dar nedreptăți dau buzna peste mine,

Încerc să cred că n-o să se repete,

Iertarea pare gata să mă-mbete.

Dar apare timpul,când nu mai rezist,

Prin mică scânteie,explodez,exist,

Șuvoiul de furie mi se-aprinde,

Noianul de cuvinte se desprinde.

Simt foarte grea povara ce o port,

În preajma mea,pe nimeni nu suport.

Ironii,jigniri depozitate-n gînd,

Dau sațietate omului flămînd.

Furia-i ca o răpăială mare,

Trecînd ca vijelia călătoare,

În urmă lăsîndu-și aer ozonat,

Findcă tragedie nu s-a întâmplat.

001.293

Viorica Pop. “Furie trecătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/186379/furie-trecatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.