Viorica Pop

Noi revelații mi se-învîrt în minte, Gândul se-ascunde totuși...de cuvinte, Presimțiri plutesc născute din vise, Dînd spre viitor concluzii precise. Uneori în viață copleșit de stres,

Tinere, ascultă bine, Uită băutura, Nu-i făcută pentru tine, Nu-i cunoști măsura. Sănătatea-ți vei distruge, Chear fără să gândești, Însurat nu vei ajunge, În timp te ramolești. Nu poți

Poți să te crezi un genial, Fără să urci pe piedestal, Să te-arunce-n sus norocul, Findcă ți-a pregătit locul. Poți tinde fără de avînt, Ca urmărit de greu descînt, Prins ca racu-n apă

Cuvântul mamă-i trist sau drag, Findcă-i mereu legat de prag, Dacă nu ai cui îl spune, Simți o lipsă ce răpune. Obligatoriu dacă-l spui, În suflet parcă-ți stă un cui, Te poticnești,îți

Somnul dorești în fiecare seară, Când oboseala zilei te doboară, Cu amorțeală dulce te cuprinde, Și în capcana viselor te prinde. Fiind copil în casa mamei tale, Viața ți-a impus reguli

Nebunul seamănă deruta, Simțindu-l dus mereu cu pluta, Omul normal nu-l înțelege, Pe drumul lui nu poate merge. Naiv, fără controlul minții, Compătimiți vor fi părinții, Discernământul când

Sărmanii cai abia mergeau, Pe deal desfundat de țară, Iar în căruță se vedeau, Sacii plini cu grea povară. Urcau încet,trăgând din greu, Stăpânul rău îi biciuia, Se opinteau la deal

Prutule, râu ponegrit adunat din lacrimi, Ești ca invizibil zid ce creează patimi, Crudă soartă ai avut, de Dumnezeu dată, Să desparți cu matca ta o țară bogată. Ca tiran adevărat,ai

Copii ce-s uitați de soartă, Abandonați, fără părinți, Nimeni grija nu le poartă, Sunt speriați, nefericiți. Ajung cerșetori de milă, La suflete de lângă ei, Zdrențe dau aspect de silă, Pe

Tânărul pe care demn îl cucerești Pare coborât din tainice povești, Până ce fata va aduce-n casă, Fiind aleasă spre a-i fi mireasă. Oricare noră este o intrusă, În casa soacrei când va fi

Crezând în taina stelelor,cred în Dumnezeu, Percep mai explicit filozofia vieții, Pași înțelepți parcurg spre limita blândeții, Încercînd să mă împac treptat,cu al meu eu. Divine unicate ce

Închid ochii strîns,gândind că aș fi orb, Însă patimaș, lumina vreau să sorb, Și îi mulțumesc, în gând lui Dumnezeu, Că pedeapsa aspră n-am primit-o eu. Adâncul nepătruns,ideia-mi

Având convingeri sau principii clare, Pornește națiunea la votare, Îndemnul conștiinței o obligă, La interes să-i rupă o verigă, Căci sensul vieții astăzi o intrigă. Indiferent că-i

Atinși de cursul natural al vremii, Sunt mulți copii rămași fără de mamă, Refugiați pe străzi în frigul iernii, Părinții lor uitînd și cum îi cheamă. Obțin o libertate ce îi doare, Constrînși

Încerc să-mi stăpânesc corect limbajul, Și să-mi echilibrez subtil curajul, Pentru că mintea multe-ar vrea să spună, Nemulțumiri tăcute când adună. Mă cenzurez constant și-mi cade bine, Dar

Degeaba, nu te mai certa, N-ai de ce o face, Pe oameni nu-i mai judeca, Să trăiești în pace. Fără motiv nu ponegri, Cum des ai îndrăznit, Deyvață-te a linguși, De vrei să fii

Surditatea, te închide-n tine, Prins ca miezu-n coaja lui de nucă, Handicapul crezi că-i o rușine, Disperat că soarta te încurcă. Făcînd neputința relevantă, Pe chip se-adâncește o grimasă,

Mergând pe pasarelă înspre casă, După o noapte ce-am făcut-o albă, Spre nord privirea-i insistent atrasă, De măreția munților cu barbă. Norii lăptoși se sprijină pe creste, Întunecând

Nimeni nu este de neînlocuit, Urcând prea sus povara îl apasă, Dintr-un post de bază iese lecuit, Căderea-n forță-i naște o grimasă. Nu te mai făli, gândind neîncetat, C-ai fost bătut de

În fiecare iarnă sosește Anul Nou, Cel Vechi se disipează,rămîne un ecou, Bătrînul Timp i-așează rostul în păstrare, Arhivele-i ascund nuanțele-n sertare. A încheiat bilanțul total

Prin revoluție avem haos, josnicie, Hrana a ajuns un lux, trăim în sărăcie, Oamenii înghit în sec, privind înspre vitrine, Orice conștiincios, cinstit cam de prost rămâne. Bătrânii sânt

Cît viața pare că-i în criză, Fac o succintă analiză: Material nu-s ahtiată, Nu-s nici săracă,nici bogată. Sînt cumpătată-ntotdeauna, La fel îmi curge anul,luna, Și nu-s datoare vreo

Urarea-i efect de ură, Ură spusă cu măsură, Ura bună-i fals, minciună, Ura-rea rămîne bună. Îndrăznind să faci urare, Află dacă nu te doare, Sincer o faci cu plăcere, Obligat, produci