Poezie

Suflete triste

Din suflet pentru suflet

1 min lectură·21 februarie 2007

Mediu

Copii ce-s uitați de soartă,

Abandonați, fără părinți,

Nimeni grija nu le poartă,

Sunt speriați, nefericiți.

Ajung cerșetori de milă,

La suflete de lângă ei,

Zdrențe dau aspect de silă,

Pe nimeni n-au de obicei.

Aceștia sunt copii-bătrâni,

Și-au risipit copilăria,

Supuși fiind, de-ai lor stăpâni,

Pierd pariul cu mândria.

Poate asta li-a fost soarta,

Obișnuindu-se cu ea,

Nevisînd să-și facă alta,

Cu greu schimbându-i cineva.

Părinților, ce ați uitat,

Că aveți copii pe lume,

Voi scopul vieții l-ați ratat,

Copiii, nu cresc cu glume.

Voi, familiști fără copii,

Sunt suflete ce vă doresc,

În casa voastră primiți-i,

Căci omenia-i gest firesc.

001.399

Viorica Pop. “Suflete triste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorica-pop/poezie/233220/suflete-triste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.