Cine vrea sa traiasca pentru totdeauna?
Intreba el
Si nimeni nu i-a răspuns
Toamnă
Moarte în culori
amintind de viață
Frig, dar nu cel ce-ți face carnea să tremure
mai de grabă
Refrenul timpului e
mișcarea
Bâzâitul
vâjâitul
rumoarea
sunt efecte ale mișcarii
O roată dințată
cu secunde ascuțite
segmentând
Nașterea
Viața
Moartea
Prima și ultima
aprindere și
Festivalul de creație umoristică
«AL.C. CALOTESCU-NEICU»
- ediția a XIX-a, Turceni, 16-17 aprilie 2011 -
REGULAMENT
Parte integrantă a creației literare, creația umoristică se bucură de o
Consiliul Județean Gorj, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, Biblioteca Județeană “Christian Tell”, Școala Populară de Artă, Asociația Epigramiștilor din România,
O noua zi, alti pași spre mâine...
Un câine hăituit de timp
Omul
visează la Olimp,
un zeu în el mereu se-ascunde,
dar unde-i oare, unde ?
Nici Hercul, nici Aheu măcar
nu e, doar Om, și are-un
Cu pași repezi
Mărunți
Oamenii mari se îndreaptă
Fără să știe încotro
Porumbei ademeniți de grăunțele
Aruncate în piață
În orașul meu
Dacă strănuți
Câinii se apornesc să latre
Semafoarele se
Regulamentul Festivalului Internațional de Literatură
«Tudor Arghezi»
Ediția a XXX-a, 21-23 mai 2010
Ajuns la cea de-a 30-a ediție, festivalul omagiază pe cel care rămâne unul dintre cei
Peste Festivalul de umor “Ion Cănăvoiu”, ediția din 2009, organizat de Centrul Județean pentru Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, s-a tras ieri cortina. După consumarea celor trei zile de
În anii în care
Gripele se duc și se-ntorc
Precum păpădiile semințele-și poartă
În zilele calde, toride, fierbinți
Când între dinți
Cuvântul adastă oleacă și moare
Nerostit
În clipele care
FESTIVALULUI NAÞIONAL DE UMOR
\"ION CÃNÃVOIU\"
ediția a XVII-a
23-25 OCTOMBRIE 2009, TÂRGU-JIU - GORJ
Consiliul Județean Gorj, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii
În gradina sufletului tău
Mi-am pierdut pașii
Îi auzeam cum mă caută
Adulmecând urmele
Era un labirint rece
Cu flori uscate
Și umbre
Caligrafiate
De un ascuțit sentiment
Al îndepărtării
La două zile de la împlinirea a 129 de ani de la nașterea poetului Tudor Arghezi, în cadrul Festivalului Internațional de literatură care-i poartă numele sâmbătă, 23 mai, la Sala Maură a Palatului
Se desfac pântecele nopții
Cocoșii jelesc lumina
Alungată
Dintr-o parte în alta
A timpului
Alergând desculță
O domnișoară
Cu rochia sfâșiată
De creste
Ziua
Nimic înlăuntru. Nimic în afară. Căutările noastre s-au rătăcit pe cărări iluzorii, care ne-au înstrăinat de gândul inițial al întâiului pas. Cine își mai aduce aminte de visul de întâlnire dintre
Mîine va fi sărbătoare
La palat
Regele mort
Re-înscăunat
Va ține un moment de reculegere
Veșnic
Un sfetnic
Urcat la ceruri între timp
Va presăra petale de crin
Din senin
Ura, ura…
Vor
Desigur
Când Dumnezeu a făcut lumea
A fost atât de saturat
De iubire
Încât prea plinul
S-a făcut om
Rupându-și în cădere inima
De atunci a rămas
Că el înoată mereu
prin propriile
Străzile care duceau spre gară
Gările care tresăltau la țipătul locomotivei
Picăturile de ploaie
Șuvoiul burlanului
Care se topea încontinuu
Orașul visa fluid
Răsăritul de mâine
Altfel va
Împart în fel și chip redutele rămase
Din așteptarea de regal sfârșit
În căutarea celei care
Inexpugnabilă rămâne și mă cheamă
Iar eu împrăștii
În colbul timpului
Secunde
Obosit
Nu văd
EDIÞIA a XXIX-a, 21-24 mai 2009
Ajuns la cea de-a 29-a ediție, festivalul omagiază pe cel care rămâne unul dintre cei mai mari scriitori ce i-a dat literatura română de-a lungul timpului si își
NEW MAN
Se ivea dintr-o dată
Ca o lumină
În peșteră
Greu
Obosit
Aerul
Desfigurat de atâta întoarcere
Chinuia alveole flămânde
Privirea lipsea
Doar amintirea sub
Pleoape închise
Și
Ușa scârțâie
Grea așteptarea
Câte o pală de vănt
Forțează intrarea
Una lângă alta
Clipele de inspirație
Cele nedescoperite încă
Și cele deja consacrate
Muze cu buze cărnoase
Ispite
Muze
PELERINUL
Puse cartea încet pe masă.
Era liniște.
Vinul din pahare parcă tremura
de atâta liniște.
Era iarnă.
Un ger puternic umpluse văzduhul
cu cristale infime de gheață.
Respirația
Prieteni
Azi
Mi-am tăiat sufletul
În cioburile urmelor voastre
Căutându-vă
Voi întorceați privirea
Și nu vedeați
Eu mergeam spre începuturi
Acoperindu-vă pașii
Cu lacrimi