Poezie

Memoria firului de iarbă

1 min lectură·27 aprilie 2009

Mediu

Împart în fel și chip redutele rămase

Din așteptarea de regal sfârșit

În căutarea celei care

Inexpugnabilă rămâne și mă cheamă

Iar eu împrăștii

În colbul timpului

Secunde

Obosit

Nu văd în spate-mi cum nechează calul

Și coama răvășită-i se desfiră

Și nici deasupra vulturul

Cum cade în țeasta inamicului zdrobit

Sub cremene mi-ascund privirea

deșeuată

Din țintele prea multe și prea seci

Gemând când sabia le desparte

În sângele prea cald și-armurile prea reci

Ce vuiet, ce asalt, ce noapte

Ce șoapte înfundate

De ultimele clipe amânate

În ochiul descântat de moarte

Ploua

Și tunetele despicau genunea

Și norii se-mpingeau pe cer

Și se-ndesau șuvoaiele pe geană

Învăluindu-mă-n mister

Din iarbă se năștea tăcerea

Când icnetele mai puține

se stingeau

Dușmani și camarazi

În fine

Aveau același vis acum

sub scut

Creșteau

În firele de iarbă și plângeau

003.558

Viorel Surdoiu. “Memoria firului de iarbă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-surdoiu/poezie/1833940/memoria-firului-de-iarba

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.