Pădurea verde se întindea de-a lungul fluviului lăsând să se strecoare printre coama copacilor câteva fulgere purpurii ce gâdilau apa furibundă. Din păcate fluviul nu se putu controla și inundă malul
Ceață de gheață
Timpul îngheață
Muguri de rouă
Lacrimi ce plouă
Timp de beție
Vie melancolie
Trezește deodată
Tristețea moartă
Doi pași în trei
Tristețea, viața ei
Sugruma minute
Le
Petreceri demente, cheflii îndrăzneți,
Peste tot, în oraș, deseori îi vedeți;
Bețivani de lux, prostituate murdare,
Tot ce dorești orașul negru are;
Pupincuriști, moraliști, flegmatici,
Metalic
șoapta țâșni
prin fumul țigării nocive
plutind legată
de tăcerea secundelor
dar
ajunsă ecou
sărmana șoaptă se izbi
de muțenia nepăsării
amprentând numai
întoarcerea cu spatele
a
În rai curge miere și apa e dulce
Iar acele ierbii-s prelinse de rouă
Scântei pământii.
În iad curge roșu un val des de sânge
Și stâncile negre-s prelinse de smoală
Scursuri sidefii.
În rai
Un pas alungit, iubind un cuvânt,
Un mort rătăcit, rafală de gând;
O rază de stea, atingere vie,
Apus ruginit, lovit de beție;
O ploaie de cald, lumina ce trece,
Un gând de boem, un gând către
Un șir de intrigi îmi mutilează stomacul
Atom al suferinței mele în labirintul alb
Când mă luptam cu mirosul de vopsea proaspătă
Răspândit de celula mea: camera 205.
Of! Oaspeții mei plecau
Apa roșiatică reflecta norii. Culorile se schimbau continuu. Norii erau galbeni, ba nu, portocalii... Razele verzi ale soarelui explodau în contact cu zăpada în miliarde de fascicule. Un pinguin
Pumnul valului zdrobește Stânca.
Alge de culori ucigătoare condimentează nisipul fin.
Spuma caldă... O mângâie; îi mângâie coapsa de bun înotător.
Fiorul stelei căzătoare îi dă o aripă.
... o
Pe străzi cutreieră demoni
Și îngeri se aud încet...
Pasul lor greu zdruncină tot.
Aș vrea să înțeleg ce se întâmplă
... nu cred că pot.
O lacrimă se scurge
Pe obrazu-mi cald,
Răceala ei
D. urca scara scoțând la fiecare două-trei trepte câte un sunet ciudat. Ochii îi erau roșii. Păreau ieșiți din orbite. Se uita speriat înapoi.
„Când simți că lupta se apropie de sfârșit, tocmai
Săritură în gol. Asfaltul se cutremură.
Ploaia lăsa pe geamurile aburite stropi mari, sclipind și înmulțind stelele ce se întrezăreau printre norii negri. Zgomotul mașinilor din stradă, acel zgomot
Praf pe cărți, praf pe minți, praf în inimi... Analogii concrete, analogii abstracte, la ce sunt bune? Stop. Realitate. Falsurile sunt la modă pentru că tot ce ne înconjoară sunt falsuri. Originalul
Capul atârnă pe piept
Strigând oasele.
Ochii se-nfig în picioare
Uitând de mâinile
Însângerate.
Implozie.
E târziu și încep să număr oi.
Ieri e azi
Sau mâine.
Năluci dezbrăcate
Mint
Ultima zi la mare. O dupa-amiaza calduroasa, cu cerul gol, cu astrul aratandu-si toata splendoarea si reflectand sulitele in apa limpede si verzuie. In 19 ani de cand pasesc pe nisipul fierbinte al
VS