De ce tac gândurile
Când plouă emoțiile?
De ce nu pot iubi?
Firele nisipului i se scurg pe picior,
Îl calcă șoptindu-i amprente
Îl udă rostindu-i regrete
Îl uita zgribulit în stropi de
Răpăiala ploii jignea astrul înfierbântat
Căci coama-i leonină, frumoasă coz,
Se-mpiedica de nori
Fărâme de lumină nepătrunzând
Printre puzderia de picături;
Melanj de negură și apă
Se îmbulzea
„Nu știu să fiu lumină...”
Þi se potrivește de minune. Poți să înveți însă.
„Nu mă cunoști cu adevărat...”
De fapt, te cunosc mai bine decât îți dă tu seama. Doar un pretext? Poate ai dreptate.
Claustrat în miez de nucă
Diavolul dădu să scape,
Dar barosul îl usucă.
Dă din pleoape...
Din cea dreaptă, din cea stângă;
Ochiul din orbită scapă,
Se rostogolește lângă
Mult prea tare,
curg sunete golașe.
acum se prelinge un MI
pe un tomberon policolor
din gura căruia se smulge
cenușa țigărilor.
pana plutește pe portativul străzii,
prelung crepuscul,
adie. adiere.
adierea
mă stingi
mă stingi când pleoapa ți-e închisă
și din durere fumul negru iese
mă stingi când te ascunzi de alb
și inima stâncoasă mă înțeapă
mă stingi sub soarele ardent
când buzele nu-ți sunt
...scurt. STOP. Gandesc ca un ecou tulburat de nelinisti. STOP. Doresc sa inchid visele in pivnita. STOP....
...scurt. emotie, caldura, durere; toate imi transforma secundele in ore mute. Damful
Trăiască domnul președinte!
Căci e-n vacanță acum, se pare,
Dar tot ne scuipă vechile-i cuvinte
De marinar rânjind la mare.
Îhî, îhî! Chiar a dansat maestru’
Și a cântat cu voce groasă, dar
Plăpândele clipe nu îmi sunt sortite mie
Eu vreau cuburi de zahăr transparente
Să pot orbi ideile emanate de suflul omului;
Vreau miere de pe piciorul albinei
Împreună cu acul-surpriză:
Tequilla
Privește timpul prin ochii mei
Recolorând trecutul staccato iterant
Când încercam să zbor idei
Cu pene rare, gândind dezacordat.
Can’t fly
But I must try
El, vântul e-nchis sub cheia
Firavă e mâna ce-o întinde... Îi simt căldura timidă și-o strâng nerăbdător. Se-ncolăcește de mijlocul meu și-mi dăruiește un lung sărut apăsat. Ce buze moi... Mirosul ei mă-mbie și liniștea albă
Mimul din tine
Râde mut.
Ascultă și tace;
Acele grele ale ceasornicului
Sufocă pereții scrijeliți,
Iar tu râzi, dar
Dinți metalici se reflectă
În irisul meu
Oglindă a ta,
Durere „de
Sunet de stele
Macină inimi
Ochi de sepală violetă
Nici gândul însuși
Crochiu de ceruri
Nu se repetă
Zâmbet de piatră
Lacrimă verde
Se tolănește clătinat
Se schimbă cerul
Se schimbă
Puzderie de sticlă a fulgerului
însuflețește nisipul ud
sticlește și reflectă valul
și din sărutul lui aerul
se visează abur
ce plouă-n atmosferă
...plutind ca stropul
în coama zvăpăiată
a
Oglinda lacului ascunde o linie crepusculară, argintiu colorată...
Un banc de pești solzoși creează vârtejuri albastru-aprinse ce murmură bule de oxigen...
Sulițe albe de lumină străpung abisul și
Vis palid de lumină sângerie
Se întrevede greu pe cerul plin de ciori
Și ceața vieții e puțin verzuie,
Fantasmă între-atâți croncănitori.
Li-i zborul greu căci aripa-i de smoală;
Doar vântul,
Primul gât se înfipse în bărbia primului cap. Sânge albastru picură pe podeaua din stejar roșu pe care răsăriră câțiva sori. Capul avea un joc destul de mare. Era al doilea cap cel care se înfipsese
Adevărul adevărat
Este că n-a existat.
Ce-i acela adevăr?
C-a mușcat Adam din măr?
Că Dumnezeu le-a sădit lor
Pomul ademenitor?
Adevăr adevărat
Cine nu l-a căutat?
Dar o carte nu prea
... sfărâmă craniile unul câte unul, pășind printre mormanele de oase albe. Vântul îi flutură mantia neagră, impregnată de praful sidefiu și găurită după atâtea milenii. Caută suflete... puținele
Germeni de vise
Aveau prioritate
Pe autostrada viscerală.
Jocul lor infinit
Îl binedispunea
Pe tânărul student, adormit
Undeva într-o bancă
Murdară și rece.
Un vis îndrăzneț
Încercă să-l
Aeriane gânduri întețesc
imaginile înfipte
în craniul marcat
cu un X este
punctul condensat
de durere neuroni
plăpânzi lâncezesc
cenușiu sau alb?
asta-i întrebarea
Golgota
VS