Poezie
Copilă
Rece
1 min lectură·
Mediu
De ce tac gândurile
Când plouă emoțiile?
De ce nu pot iubi?
Firele nisipului i se scurg pe picior,
Îl calcă șoptindu-i amprente
Îl udă rostindu-i regrete
Îl uita zgribulit în stropi de visare.
Dă-mi drumul sau iubește-mă
Iluzie.
Albaștrii ți-s ochii
Și dulce ți-e gura
Din perle și valuri șoptește...
Șoptește natura.
Respir visele ca pe hrană
Uit sa mănânc doar ca să te privesc
Mă lupt cu pieptul să primească bătăile
Pe care tu însăți le-ai simțit, speriată.
Ce inimă zdruncinată
Îți împiedică libertatea?
Ce albă ești copilă...
Prin valuri calci însoțită de spumă.
Ai răcit
Ai răcit copilă
Ai răcit copilă pierdută
Ai răcit copilă pierdută visând
Infinit.
002410
0