Cele patru capete

Primul gât se înfipse în bărbia primului cap. Sânge albastru picură pe podeaua din stejar roșu pe care răsăriră câțiva sori. Capul avea un joc destul de mare. Era al doilea cap cel care se înfipsese ca un masochist în fiecare din cele patru gâturi. Nu nimerise nici unul. Nu se potrivea așa că podeaua îl primi cu scândura desprinsă. Al treilea cap răsări pe gâtul cu numărul patru, dar un jet de sânge spuse „NU” și capul se tăvăli prin sori și peste scândură lângă al doilea. Rămase unul care se așeză invers pe un gât liber. În loc de patru capete e numai unul... și trei gâturi.