Când Moartea mergea pe pământ
... sfărâmă craniile unul câte unul, pășind printre mormanele de oase albe. Vântul îi flutură mantia neagră, impregnată de praful sidefiu și găurită după atâtea milenii. Caută suflete... puținele
Delfinii
Ultima zi la mare. O dupa-amiaza calduroasa, cu cerul gol, cu astrul aratandu-si toata splendoarea si reflectand sulitele in apa limpede si verzuie. In 19 ani de cand pasesc pe nisipul fierbinte al
Gheață verde
Apa roșiatică reflecta norii. Culorile se schimbau continuu. Norii erau galbeni, ba nu, portocalii... Razele verzi ale soarelui explodau în contact cu zăpada în miliarde de fascicule. Un pinguin
Setea
Praf pe cărți, praf pe minți, praf în inimi... Analogii concrete, analogii abstracte, la ce sunt bune? Stop. Realitate. Falsurile sunt la modă pentru că tot ce ne înconjoară sunt falsuri. Originalul
...lumina...
„Nu știu să fiu lumină...” Þi se potrivește de minune. Poți să înveți însă. „Nu mă cunoști cu adevărat...” De fapt, te cunosc mai bine decât îți dă tu seama. Doar un pretext? Poate ai dreptate.
...ma stingi
mă stingi mă stingi când pleoapa ți-e închisă și din durere fumul negru iese mă stingi când te ascunzi de alb și inima stâncoasă mă înțeapă mă stingi sub soarele ardent când buzele nu-ți sunt
Egoistul
D. urca scara scoțând la fiecare două-trei trepte câte un sunet ciudat. Ochii îi erau roșii. Păreau ieșiți din orbite. Se uita speriat înapoi. „Când simți că lupta se apropie de sfârșit, tocmai
Perturbare viscerala
Germeni de vise Aveau prioritate Pe autostrada viscerală. Jocul lor infinit Îl binedispunea Pe tânărul student, adormit Undeva într-o bancă Murdară și rece. Un vis îndrăzneț Încercă să-l
Cele patru capete
Primul gât se înfipse în bărbia primului cap. Sânge albastru picură pe podeaua din stejar roșu pe care răsăriră câțiva sori. Capul avea un joc destul de mare. Era al doilea cap cel care se înfipsese
Fărâme de lumină abisală
Oglinda lacului ascunde o linie crepusculară, argintiu colorată... Un banc de pești solzoși creează vârtejuri albastru-aprinse ce murmură bule de oxigen... Sulițe albe de lumină străpung abisul și
Alb si negru (I)
Firavă e mâna ce-o întinde... Îi simt căldura timidă și-o strâng nerăbdător. Se-ncolăcește de mijlocul meu și-mi dăruiește un lung sărut apăsat. Ce buze moi... Mirosul ei mă-mbie și liniștea albă
Scurt...
...scurt. STOP. Gandesc ca un ecou tulburat de nelinisti. STOP. Doresc sa inchid visele in pivnita. STOP.... ...scurt. emotie, caldura, durere; toate imi transforma secundele in ore mute. Damful
