Gheață verde

Apa roșiatică reflecta norii. Culorile se schimbau continuu. Norii erau galbeni, ba nu, portocalii... Razele verzi ale soarelui explodau în contact cu zăpada în miliarde de fascicule. Un pinguin privea fascinat cerul. Într-un moment fu în apă. Era atât de limpede apa că puteai să vezi bancurile de pești, o altă multitudine de culori ce inunda oceanul. Sloiurile de gheață verde ascundeau ceva... Era un bărbat. Privea din înălțimea calotei linia verde-roșie a orizontului. Fruntea, chipul erau mai mult decât o expresie. Era încruntat. Apăsat. ........................................................................................................................ „Ce vis ciudat!” își zise D. luându-și capul în mâini. „Ce frig e... Ar trebui să închid fereastra.” Însă fereastra era închisă. Doar soarele lumina camera. „Ciudat. Gheață verde, apă roșie.” Duse mâna la piept. Inima nu mai bătea. Totul dură două secunde pentru că frigul îl arse. D. tremura. Gheața verde își făcuse efectul.