Victor Potra

Hai să traducem textul, și să-l testăm pe agonia.net, pe varianta în engleză. Nu aș duce finalul în direcția aia, pierde din sens alegerea...
După traducere poți să inviți pe site diverse persoane din anturajul cultural american, să-și dea cu părerea \"on the spot\". Merci pentru suport.

Emil, capitularea începe cu tăcerea, știi asta foarte bine. Strigătul este mai întâi în pustie, dar, iată, se adună cei ce știu să asculte și să privească în mâine. Revolta mea ar fi goală de conținut fără rezonanța benefică a celor care își manifestă disponibilitatea pentru a începe să urnim o schimbare. Mulțumesc pentru gândul bun și pentru sprijin.

Patricia, pilda nu e doar lacrimogenă, sper, ci și un punct de reper. România, anno domini 2008. Avem de văzut unde ne aflăm. Fie și din mici fragmente, ca acesta, se poate construi o \"stare a națiunii\", poate mai apropiată de realitate decât statisticile învârtite de guvernanți, care ne învață cu scamatoria demagogului că suntem rumeni și fericiți, deși oglinda ne spune altceva. Mulțumesc pentru disponibilitate, orice poiect în direcția aceasta va presupune, cel puțin inițial, un suport pe bază de voluntariat.
Am să anunț în site dacă se conturează o inițiativă.

Conveniențele spun că nu ar trebui să comentez un text de-al tău, imediat după ce am primit aprecierea ta pe un text de-al meu. Încă un tabu local, mă scuzați dacă nu mi-l asum :)
Am descoperit poezia acum, am o stare de grație, și vreau s-o împărtășesc până nu se risipește, e voie?! Iar mă cert cu norii...

Și dacă el e îngropat în livadă, unde teiul abia urmeză să fie sădit, de dragul lui, și el simte mirosul amintirilor ce vor fi să vie; pentru moment, un fir de iarbă, tras prin tâmplă, îi spune povestea născândă, odată cu ochii - mii - din lucernă, povestea rochiilor de seară purtate pentru cel ce-ar fi putut să fie, renașterea lui în grația reverențelor cântate, perpetuarea lui, în ecuația imposibilă, din pământ în pântece, până la nașterea formelor ciudate, zgâriate cu unghia pe spatele frunzelor. Apoi o scrisoare către ar fi fost să fie: dacă doar așa putem avea un mâine, atunci moartea asta mi-e întipărită în naștere, și atunci, ea fiind deja trăită, trebuie că am fost singur în ea. Eu dorm, tu ocupă-te de mâine...
Călin, pe mine nu mă păcălești, suntem prea asemănători, e una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste, chiar dacă textul are și valențe filosofice...

Așa coane, vezi că se poate? Păi așa da, să tot primești comentarii. Săru-mâna și nu zic nici pâs, până nu recitesc textul de câteva ori și nu stau la sfat cu mine însumi.
Efortul, inutil pentru tine, e foarte util pentru mine, așa că sunt dator. Merge cu o discuție și-o palincă, sau o să-mi ceri sufletul?
Sincer, apreciez la tine o calitate rară: aceea de a nu purta nici o ranchiună și de a face diferența între un autor și textele sale.
Mulțam\', și oferta de vizionare e serioasă, că n-am mai fost de mult prin Caransebeș... :)

Punctările tale ar necesita un eseu în sine, nu pentru a le răspunde, dar măcar pentru a le atinge. Voi răspunde doar cu subiectul acestui eseu, pe care îl plimb de ceva vreme în cap.
Românul s-a născut \"jenat\". Nu poet, nu mioritic, nu creștin, ci plin de jenă. De jenă nu l-a dat pe roman afară, de jenă nu l-a jupuit pe hun, de jenă pentru isprăvile lui Ștefan cel Mare a dat-o la pace cu turci, de jenă nu zice nimic când laptele copilului e alterat la școală și cornul piatră, de jenă nu răcnește la ghișeu când își bate joc de el funcționarul public plătit din banii lui, și tot de jenă nu îl spânzură în piață, răcnind de frustrare, pe politicianul standard român. E jenant să ieși în evidență, să ai atitudini extreme. Chiar dacă situația e extremă. Noi ne prefacem că totul e normal, e lipsă de bun simț să-i tragi la răspundere pe demagogi, pe hoți, pe idioți, poate trece totul de la sine dacă ne facem că nu băgăm de seamă... Ei, uite că nu trece! Sunt deja secole (recomand memoriile lui Argetoianu pentru istoria mizeriei politicii românești) de când impertinența are câștig de cauză în fața unei \"jene\" naționale.
Revenind la comentariul tău: nu cred că ne lipsește nimic în mod special, în afară de tupeul, curajul, furia îndreptățită de a spune tare, clar și la unison ce ne dorim! Nu vă vrem! Afară!

După ce mi-a trecut de jale și rușine, pentru că încerc să fiu, totuși, un om pragmatic, mă gândeam cum ar putea fi imaginată o campanie care să dea măcar atât: un minim de cărți, în afară de manualele școlare, copiilor care nu-și permit acest lucru și au prins, cumva, gust de învățătură...
Asemenea lui Arhimede, ceream un punct fix, de la care totul să devină posibil. Și acum apăreți dumneavoastră, cu dăruirea, motivația și disponibilitatea necesare! Probabil că Dumnezeu îi iubește pe rebeli, dacă nu de altceva, măcar din plictiseală față de alternativă... :)
Sunt sigur că există mijloace de a mișca ceva, cu ajutorul dumneavoastră, poate și cu implicarea Agoniei și a comunității agonice, care nu poate fi indiferentă la problematică; poate putem creea o inițiativă suficient de atipică în mormanul de egoism românesc pentru a atrage alături și alți posibili militanți pentru cauza educației în România.
Am să vă rog a mă contacta pe emailul meu, atunci.acum@yahoo.com pentru a putea discuta direct. Am să încerc să iau legătura și cu editorii agoniei pentru a vedea dacă putem schița împreună ceva concret.
Vă mulțumesc, e cea mai bună veste pe care o primesc de ceva timp încoace...

Cezara, nu văd nici un patetism în replica ta. Sau nu e mai patetică decât lacrimile mele de atunci, reale. Da, cineva trebuie să vadă, și, mai ales, să povesteacă. Eu o fac cu ură. Față de interminabila nesimțire a clasei politice. Poate va mai fi cineva să povestească cu inocență. Altcineva cu uimire. Și tot așa, până o să-i îngropăm în povestiri despre cum nu vrem să fim, despre ilicitul existenței lor.
Marius, am spus \"I-aș împușca [...] Nu pot.\" Am trăit o dată revolta disperării totale, în 1989. Nu am știut ce să punem în loc, i-ar cei care au încercat să învețe, pe ei și pe alții, au fost vânați ca animalele (14-15 iunie 1990). Am fost acolo, Marius, și știu ce înseamnă manipularea celui fără aparat critic, e oroarea coborâtă pe pământ! Ar trebui să le fie teamă, într-adevăr, de o explozie ca cea din decembrie \'89, dar și nouă ar trebui să ne fie, Marius.
Cred că este un efort de asumat, de către cei care au talentul de a avea o voce atrăgătoare spiritual, să grăiască spre trezirea a cât mai mulți. Nu am soluții, doar o căruță de probleme. Și nebunia de a nu lăsa această căruță de izbeliște.
Revolta trebuie crescută în mintea copiilor și tinerilor prin singura armă pe care o avem la îndemână: educația. Care nu înseamnă numai acces la, ci și adaptare, inclusiv din partea noastră, a celor ce scriem, la gustul epocii. Nu până la compromis sau alterare, dar măcar un gând, într-un colț al minții, către cititorul tânăr, poate ar ajuta adevărata revoltă, conștientă, să dospească...

... îți spun că acest text m-a stors. Încă nu știu să scriu profesionist, cu distanță față de personaje. Trebuie să mă pun în pielea lor, și în acest caz consumul a fost uneori excesiv.
Mă bucură și mă încurajează că apreciezi conturarea personajelor cu un discurs interior explicitat cu cenzură.
Totuși o observație: personajul nu aruncă în afară responsabilitatea. Deși dorința sa de miracol nu este împlinită, convertirea rămâne, doar că însoțită de furie. Personajul simte nevoia unei explicații cu o instanță supremă, pentru săvârșirea inacceptabilului.
Aprecierea ta mi-e cu atât mai dragă, cu cât tu ești unul dintre oamenii cu care m-am trezit rezonând \"neanunțat\" - dovadă că universalitatea nu e vorbă goală :)
Există uneori momente când o singură punte face ca mii de diferențe să dispară. Atunci ai încredere să mârâi [cazul meu :))] și să continui.
Deci, mulțumesc.

Evident că mă interesează în primul rând \"găurile\" din țesătură, mai ales că ai bunăvoința să fii un critic foarte constructiv. Îți mulțumesc pentru acest lucru.
Am ales să evit, pe cât cu putință, introspecția, mai ales că sunt excesiv de înclinat către ea. Este un text scris cu asumarea din interior a personajului și pericolul patetismului a intervenit frecvent. Te rog să mă crezi că am tăiat la greu.
În al doilea rând, e o încercare de a caracteriza moral personajele recurgând, pe cât posibil la fapte și atât. Ca în viața reală. Nu știi ce gândește celălalt, vezi doar ce face. E o opțiune scriitoricească, recunosc.
Tatăl este și el un om. Cum ai spus. Există oameni care pot ceda ispitei și apoi pot reveni. E real. E pendulare. Suntem în tonuri de gri. Tot ca om, când dă de niște copii atât de asemănători cu al lui, empatia devine covârșitoare. E ceea ce aș face eu, în situația dată. M-aș juca cu potențialele mele victime și m-aș converti, sincer și pe loc, pentru a mă putea ruga intens pentru un miracol. Iarăși, opțiune...
Mulțumesc pentru sugestiile cu tăierea prin puncte a narațiunii. O să reflctez. Pare mai dinamic cum ai pus tu.
Mulțumesc.

... desigur că textul este \"modest\", doar nu-ți închipui că am vanitatea să cred că sunt singurul vizitat de Diavol. Văd că ție, în ultimul timp, îți dictează Sfântul Petru comentarii - nu ai probleme cu legea drepturilor de autor, nu?
Adevărata creativitate fiind rezervată doar divinității, normal că e plin de clișee, știi că demonii nu pot inventa nimic original. \"Umorul de autobază\" revine des, ca expresie, în comentariile tale, ai fost cumva într-o viață anterioară căruțaș? Nu sunt sigur că textul e \"subțirel\", deși, prin comparație cu poemele tale \"rotofeie\", ar putea fi considerat \"skiny\".
În rest, constat în comentariul tău mult ping-pong la perete și argumente ioc.
De asemenea, te rog să-mi permiți să-ți atrag atenția că textul nu e încadrat la \"filosofice\", ci la texte de destupat mintea. Ai desfăcător? dacă nu, ți-l împrumut pe al lui Amarel.
Din păcate, eu nu te pot subaprecia spunându-ți că poți mai mult, deorece sunt convins că ești deja turat la maxim. Ai grijă să schimbi uleiul des!

... că uitasem că am promis urmarea :) Vezi însă, că s-ar putea să nu te coafeze deznodământul, nici textul ăsta nu e cu happy end :))
Cu drag, Victor

... mulțumesc de salut. Te aștept să mai scrii. De-ale tale! Cu săgeți albastre penetrând indiferența noastră :)

Eu fac diferența între un autor și textele sale, între dispută și ranchiună, între un moment și altul. Încerc să rămân cu perceptivitatea deschisă, atât. Nu e nici o ironie, e un text foarte bun.
Spor la scris.

O proză cu numeroase valențe poetice, se vede că autorul este un poet de forță. Metafore sintetice, aproape fruste, care potențează fiecare moment. Momentele tăiate scurt gestionează foarte bine epicul prin sugestie. Autorul reușește să emoționeze autentic, introspecția evită cu eleganță patetismul, revolta este bine dozată, naturală. Subiectul e un fapt de viață aparent comun, de fapt intens dramatic pe măsură ce îl retrăim. O bucățică de universalitate, asezonată românște cu \"mămăliguță cu inimă de pui\".
Un text pe care îl recomand cu tărie.

A M,
1. În opinia mea, copiii abuzați sexual, la modul repetat, organizat, ca în situația imaginată aici pot evolua în două stări: fie către perversitatea plăcerii, fie cătreo traumă psihică majoră. Am încercat să arăt cele două fețe ale monedei.
2. Personajul trece printr-o \"ordalie\", pe care am incercat să o construiesc cât mai completă. Tentația sexului, adesea folosit în lumea modernă ca monedă de schimb, explicit sau implicit, nu putea să lipsească. Am dorit să fie o încercare inițiatică și pentru cititor. Este o ispitire.
3. inserarea episodică a lui Kant, chiar dacă pare abruptă, fixează un anumit nivel. Acestor oameni nu le lipsește nici inteligența, nici cultura. Dar aici mai este un mesaj: răul și binele nu sunt probleme strict intelectuale.

Mulțumesc pentru observații, mai ales că punctează cu acuratețe câteva treceri esențiale. Înseamnă că mai am de lucru pentru a face mai credibile decupajele, și, eventual, mai explicit gândul din spate.
Cu prietenie, Victor

Al Ma :)
Kant definește personajele, ca posibilitate intelectuală, ceea ce dă spațiul de joc. De asemenea rapidul lui abandon.
Dușurile și sexul... Să nu ne închipuim că lucrurile merg așa cum ne curg nouă prin cap. Am observat cu câtă atenție am putut aduna, câtă energie este consumată, în orice acțiune, pentru componenta sexuală. Nu vreau să dau rețete, look again.
Totul, pentru plămâni.
Mă bucur că ți-a plăcut. :)

Am reușit să scriu și partea promisă, cu \"Ferma\". Am modificat un pic și finalul.
Ar mai fi mult de lucru, dacă voi opta pentru sugestia domnului George Dumitru, de a dezvolta povestirea într-un roman. Deocamdată sper că este o povestire ok, mai completă decât varianta precedentă.

Pentru cei care au citit deja textul pre-existent, am introdus un link la început, pentru a putea sări direct la scenele noi.
Mulțumesc celor care m-au ajutat cu observații și încurajări.

Doamnă Alena Haiduc, mulțumesc pentru semn. Un răspuns, scurt, pot să vă dau: din punct de vedere psihologic, etalarea disperării, când ai de făcut un târg, te pune în cea mai proastă poziție de negociere posibilă. Și mai există o diferență psihologică, mai subtilă: un tată e un \"animal\" diferit de o mamă. Și sexualitatea, alături de mortalitate, e parte intimă din ființa noastră. Oricum, am inlocuit ideea de \"sex\" în trei, substitutul încă nu mă satisface, dar vom vedea...

Omul este o creatură a Domnului... E o formulă de adresare politicoasă, care permite respectarea umanității, ajutându-mă să evit referirile la sex. Îmi cer scuze, dar am f multă treabă 3-4 ore. O să revin.

... Poți începe prin a renunța la \"domnule\", nu te prinde politețea cum nu mă prinde pe mine pioșenia. Dat fiind că ai început să te agiți, mă văd obligat să folosesc niște pioneze pentru ca audiența să poată observa cu acuratețe o creatură atât de interesantă ca tine.
1. Există ceva numit \"profil psihologic criminalistic\". Prin analiza indiciilor pe care le are la îndemână, un psiholog bun poate construi profilul psihologic al unui om cu care nu a stat de vorbă niciodată. E un lucru pe care îl știe orice student la psihologie, cum de tu nu îl știi? Nu e suficient pentru a stabili un tratament, nu e infailibil, dar poate stabili cu mare acuratețe sexul unei persoane, vârsta aproximativă și alte câteva tipare comportamentale. Deci repet: conform părerii a doi psihologi, dintre care unul școlit în străinătățuri, persoana care scrie comurile este un bărbat cu vârsta peste 30 ani, cel mai probabil spre 40. Faptul că există o Irina disponibilă pe mess este total irelevant din această perspectivă. Crezi că nu aș putea să-mi creez un profil feminin și să conving pe cineva să preia apelurile care presupun interacțiune directă? Să fim serioși...
2. \"Misoginismul\" meu face parte din categoria tehnicilor de producere a gălăgiei pentru abaterea atenției: gen strigă \"hoții\" pentru a putea buzunări în liniște. Nu desconsider femeile. De exemplu nu am vreo îndoială că Dana Banu sau Noemi Kronstad sau Ela Victoria Luca sunt femei, în condițiile în care le respect inteligența, creativitatea și cultura, în condițiile în care nu am nici o problemă să accept superioritatea lor în anumite zone. Curiozitatea în ce te privește mi-a fost stârnită de o agresivitate cu o nuanță psihologică masculină. Drept pentru care am întrebat doi specialiști atestați.
3. Problema ar fi lipsită de interes dacă nu ai specula la maxim această imagine de tânără aspectuoasă, inteligentă, viitoarea eroină a culturii române :)) Dacă politica site-ului este să accepte clone cu back-up pe o persoană reală, nu am nimic împotrivă. Ar fi și dificil de demonstrat impostura, nici nu se justifică efortul, până la urmă e vorba de un acces online, nu în seiful unei bănci. Doar că este profund incorect să spui porcării înfiorătoare (vezi comul tău cu morcovul), eludând mare parte din riscuri datorită profilului de mimoză intelectuală. Sau doze de răutate pură, ca în comul la \"Cartea\", al lui Leonard Ancuța, fără să primești corecțiile de rigoare.
4. Eu fac parte dintre \"riscurile\" acestui site, reacționând corectiv la îngâmfare, răutate și fals. Înainte de a-ți aplica corecțiile de rigoare, am curățat terenul de bălării, pentru a fi evident că nu este vorba de lupta dintre Balaurul Misogin și Tânăra Amazoană, ci de o înfruntare între un Rebel și o Creatură.

Notă: \"commul meu pe textul domnului Gorun e prietenos și pozitiv\" adică GPS care comandă tragerea clopotelor, plus muzică nepotrivită pentru o nuntă, sigur, constructiv...

O zi bună, dragă Creatură...

Cum ce buton? The \"panic button\"! Let\'s see:

geaca de latex pe o curvă

fix atunci când mi-i rupe vreun bou

nu-mi place să știu dinainte

toate celelalte gesturi devin after

ca atunci când ți-o tragi și nici măcar nu-ți mai spui

totul e easy în poze

a troznit-o sincer și din toate puterile

n-aș fi știut cum să ți-o arăt altfel

taci în plm

și aștepți să simți ce cum

Deedee, be wise just once in a lifetime, and push the fucking button! We\'ll be most pleased to explode.
Yours, Dexter.