Victor Potra

Laurențiu, nu e timp, nu e timp de pus capacul peste oală, nu la mine, nu acum... Din punctul meu de vedere acest text avea o respirare de dat când nu a mai putut să stea în computerul meu. Pe de altă parte sfatul tău e cumva deja acceptat, sunt alte poezii care stau pe hârtie, așteaptă să ne vedem mai târziu. Dar astea sunt răsuflări, mulțumesc pentru indicii, însă eu sunt deja o oală sub presiune, le poți lua și ca pe pufăituri în mers spre următoarea stație de proză :)

Angela, e din aceeași categorie cu cine iubește și lasă. Tună și bate, pentru că e din partea crâncenă a trăirii, nu din cea fragedă. Nu știu dacă unde trebuie, dar în ce urăsc cu siguranță.

Laurențiu, îți mulțumesc pentru și cred în sinceritatea ta. Am să o iau ca pe un sfat pentru orientarea spre tehnica care poate să-mi aducă o exprimare de forță. Pe de altă parte...
Eu nu scriu \"tehnic\". Pur și simplu cultura pe care o am nu a fost cultivată organizat, e \"embedded inside\". Nu am în prealabil ceva cu care să mă joc, și apoi să produc, e trăire pură. Tot cu sinceritate o spun. Habar nu am unde și când am auzit termenii arhaici din această scriere. Astă noapte s-au adunat ca în jocul ielelor și m-au trăit. Le-am scris. Nu pot să-mi refuz trăirile. Nu scriu doar pentru obiective valorice, scriu și pentru că îmi face plăcere să mă arunc oriunde mă duce gândul. Fără a-ți recuza judecata de valoare, am a-ți spune că nu mă voi decupa în orizonturi specializate.
O detaliere: Anghel mă întreba, malițios, dacă am citit Arghezi de curând. Probabil presupunând implicit că am luat ceva termeni și i-am recombinat. Eu nu știu să fac asta. Scrisul mă costă mult, pentru că e transă. Cât de scurtă. Deci, poezică sau nu, e un aspect al aceleiași tensiuni interioare care produce și proza. Nu e ceva care poate fi tuns.

Iolanda, ai senzația pentru că este și asta. Cel mai greu e de păstrat neastâmpărul. Cântec de leagăn în metru alexandrin cred că s-a mai făcut. Cred că următorul show va fi cu scamatorii de noapte bună.

Floribel, aș fi pus-o la poezii de 8 martie, dar mi-e teamă că era o subtilitate care dădea în prețiozitate. Experimentez alternativ crâncenul și duiosul. Vom vedea ce iese de aici.

Noemi, pe toți cei ce se arată întru cădere. Mă bucur că ele m-au găsit și tu le-ai descoperit acolo unde le-am pus. Întruparea merge mână-n mână cu dez-încântarea.

Moga, ai dreptate. O să dau încontinuu dude, cât o să fiu căutarnic, și n-o să mă bag la clasor. Enjoy the ride, e o oportunitate de a denunța sălbaticul din mine, te rog doar să te strădui un pic mai mult.

Anghel, Herman Hesse. Dacă sublimezi bine-bine, poate fi văzut și ca citire de Arghezi.

...de știi ce dihonie mă-ncearcă noaptea, între două paracetamoale?
Nu am obținut nimic. Dar un pendul trece și prin punctul de mijloc.
Am zis că nu mai public nici o poezie până nu termin proza la care lucrez acum. De dragul tău, am să postez acum o altă căutare, de această dată nu într-ale iubirii, ci între ale scrâșnirii dinților.

Mulțumesc pt observații.
Fiind la jurnal (și nu e doar o șmecherie că l-am trecut acolo), textul e legat și de o anumită experiență, de reținut pentru mine, perioada de dinaintea prieteniei mele cu Anghel, pe care datorită ție am s-o numesc de acum înainte \"juicy cock fight age\". Corect cu targetul, dar acesta e contextul. Urmează cât de curând \"juicy cock friendship age\", care totuși va fi probabil prescurtată la \"the great meltdown\" :))
Am mai scris între timp câteva texte zurlii, dar nu le-am mai publicat, deocamdată am consumat testosteron cât pentru un an :) Will see, for the time beeing it\'s not only unpleasant, but it doesn\'t have fun any more, this fight...

Pe lângă campania de tâmpire, iată cum dl. Firică dă cu bisturiul în cea de prostire. A noastră. Păi de ce nu mă înțelegeți când mă enervez? Când sunt considerat tâmpit? Alături de alte x milioane (că nici nu mai știu exact câți am mai rămas)?
Cred că e o dualitate la mijloc. Campania de tâmpire ar trebui să genereze receptori ai campaniei de prostire. Și \"vițăvercea\", că după ce te prostesc în față, rămâi cu gura plină de înjurături. Căscată, că suntem civilizați. Ca un tâmpit.
Ba suntem atât de tâmpiți, încât confundăm virulența cu violența (am văzut eu cazuri, zău, chiar pe site-ul ăsta!).
Așa că, dom\' Firică, dă-i înainte!. Numa\' nu te \"ghandiza\". Chiar dacă o să te acuze cineva că vrei să-i internezi cu forța pe politicieni la Bălăceanca. O să depun mărturie că era o metaforă pentru \"plecați în sorcova mea, undeva de unde să nu vă mai auzim inepțiile!\" Păi ce SRI-ul meu...

Cum se iubește? Cum ascunzi, prețiosul, în lumea devoratoare, când trăirea aceea strigă după libertate?

Nu este o scriere sf. Lumea este sf. Prin contrast, umanul ne apare ca o invenție. Deci, cum se iubește?

Trăirile mele, dintru aici, sunt, de această dată, doar ale mele. Voi spune doar atât: Noemi dă o Chartă, care re-ființează sexul, carnalul, senzualul, ca rădăcină a umanității noastre. Suntem atât de orbiți de mirajul apariției noastre, încât uităm că apărem dintru. Pasionalul merita o restaurare. A primit o naștere. Și o ofrandă.

Charta Sexima, te las în mine, acum aștept...

Într-o zi o să mă cert rău cu Robotul ăsta de pe agonia, să nu-mi spună mie cât sunt de iubit în subsolul acestui text!... Drăguților, nu vă văzusem comurile, hai la tata să vă rezolve :))

Dragă Cristian Mitu, mă bucur că argumentele domnului Pop te-au convins. Eu îți sugerez să urmărești cu atenție pagina domniei sale, și ori de câte ori vezi că face un comentariu, postează și tu unul pe același text, pentru a-i da dreptate. Are nevoie de susținători de valoarea ta. Dacă îl rogi frumos, poate te ajută să rafinezi stilistica frazei <> Baftă multă, cred că Anghel ar putea fi șansa ta de a scrie din ce în ce mai bine, e suficient să stai aproape de el.

Dragă Mogadiscio, în primul rând mă bucur că i-ai încadrat la cucoane și pe Adrian Dumitru și Cornel Ghica, sunt sigur că o să se bucure de schimbarea de sex petrecută peste noapte. \"Cucoanele\" sunt sigur că o să te pocnească cu tinerețea peste ceafă cu proxima ocazie, dar asta-i soarta de somalez, ce să-i faci, sper că te-ai obișnuit să te zboare vântul de pe un site pe altul și dintr-o identitate într-alta.
Revenind la ce-ai pictat tu mai sus. Primo, când va fi necesar și suficient să studiezi niște manuale de literatură pentru a scrie literatură, probabil că majoritară pe Pământ va fi inteligența artificială, care îți va ridica o statuie ca fiind precursorul scrierilor după model. Prefer să învăț din mers, decât să clonez poezii.
Secundo, nu știu cum se numesc persoanele care urlă de frustrare la orice manifestare de senzualitate, că la voi nu e vorba de pudibonderie, da\' poate mă ajută cu informația asta cineva de pe site-ul ăsta larg, ca să stiți cum stați cu nevoia de tratament. Când iubești un om, faci dragoste cu el. Nu e voie să vorbești despre asta? Trebuie să ne umplem urechile doar de metafore absconse, cât mai pudice și depărtate de carnal? Când iubești, faci o seamă de gesturi nebune, care au o semnificație aparte, pentru că iubești. Faptul că și tu, și Anghel, confundați aceste lucruri cu mecanica unui film porno, mă duce către concluzia că vă este străin erotismul dintre doi oameni care chiar sunt una când fac dragoste. În relația erotică dintre oameni mai există și altceva decât acte sexuale. Nu vrei să mă crezi pe mine, nici pe \"cucoane\", mai întreabă. Nu pe Anghel, că e în aceeași barcă cu tine...

Acum mă scuzi, mă duc să văd dacă ați mai făcut ceva graffiti și prin subsolul altor texte. Năzdrăvanilor, tare simpatici mai sunteți!

Ca la orice restaurant cu ștaif, chelnerul se lasă așteptat, dar, Doamne, ce meniu când, într-un final glorios, sosește însoțit de lăutari. Ai de unde alege: de la defecație la epilepsie, vocabularul e curat, relevă educație, echilibru și chemare către lucruri mai înalte.
Anghele, măria ta, exact de-asta te invitasem: să iei și tu o îmbucătură din ce-ți place. Din bălăcărirea până la execuție a adversarului. Era penibil să o facem în pagina altora, așa că ce m-am gândit: \"Îi ești dator omului măcar cu atât! Dă-i ocazia să te înjure copios, fără consecințe.\" Simțeam nevoia să-ți fac o plăcere, ca o mică compensație pentru distrugerea unei munci asidue, în cazul Irina Wendis.
Așa că am scris un text despre erecții onirice. Locul potrivit pentru a-ți desfășura comentariile. Nu de alta, dar sunt din aceeași categorie, care se înalță până la cer și se desfășoară pe kilometri. Sper că te-ai distrat la fel de bine ca și mine, dacă nu, mai poți scrie unul...
don\'t be shy, have another bite...

Dragă Angel Bob, \"visate\" e pentru protecție, dacă nu subînțelege cineva și cere concret? \"de când...\" permite autopersiflarea. Ș-apoi, astea sunt gândurile unui om care își scrie jurnalul, înainte de a fi prea târziu :)) Merge un mic rabat la formă, nu? :)

Domnule profesor Plopeanu, vă pot liniști: toate cele de mai sunt sunt scrise în timp ce lucrez la ceva proză, unde pare-se că mă descurc oarecum mai binișor, spus-a un clasic în viață. Dar mie îmi place la nebunie să râd, sănătos, și în pauzele de creație prefer să fac tot ceea ce mă incită, adică să scriu: mai de dragoste, dacă am avut o noapte agitată, mai comice, dacă visez desene animate. :)
Sper ca săptămâna aceasta să apar cu ceva serios :)

Adică critică fluviu, expusă ritmat, cu invective pe tobe, idei puține și refren des repetat...
Măi băiete-cucuiete, iată ce ai de învățat:
- cunoștințele nu-ți asigură și mintea necesară
- nici un adevăr nu poate fi luat în proprietate exclusivă
- ce nu încape în sistemul tău de valori, nu e nici de aruncat, nici imposibil
- imparțialitatea începe prin neabsolutizarea experiențelor personale (vezi prieteniile pe mess, aici ți-ai pus, precum chelul, mâna-n cap)
- apelul la autoritate, a ta sau a altora, pentru a închide gura preopinenților, relevă sărăcie în facultatea argumentativă
- nu ai, nici măcar vag, exercițiul polemicii. Citește interpelările dintre Iorga și Titulescu, de exemplu, și o să vezi acolo invectivă...
- de umor nu-ți mai zic, ăsta nu se poate învăța, îl ai sau nu
- repetiția obsesivă, eventual apelând la sinonime, nu susține adevărul sau neadevărul unei judecăți de valoare. Chiar dacă poate fi o tehnică propagandistică eficientă

Cei care au citit cu plăcere această poezie, au rezonat la trăirea unei senzualități care văd că ție fie ți-e interzisă apriori, fie ți-ai operat-o de mult.

Cât despre dificultatea cu care faci față controverselor, ea nu poate decât să mă amuze. Un sfat totuși: vezi că devii penibil când te enervezi și-ți pierzi morga. Pseudo-argumentele din ultimul com te încadrează la balconul din Muppets. Este jalnic să bucățelești și să recombini poezia în felul în care ai încercat, iar înafară de \"plat, prozaic, prost scris, boring!\" văd că nu prea te-a dus capacitatea cilindrică.

Tu însă, mai invită-mă să nu mai scriu decât ce îmi dai tu voie, astfel va fi mai evident că toată polologhia ta despre toleranță e apă de ploaie... Mă întreb cum ar arăta agonia dacă ar fi condusă de tine... Un trist peisaj selenar...

Monsieur Jorz, quelle horreure, mon Dieu, on parle pas comme ca avec une demoiselle. Da\' dacă insistați...
Tocmai ce povestea, Ea, ce năstrușnicii face înainte de... Se poate gâfâi și din alte motive decât datul la sapă... sau din fund! Dar nu mă așteptam să trebuiască să explic tocmai domniei tale tainele erotismului feminin. Vezi că sunt pline librăriile de manuale pentru începători. Studiază intensiv capitolul \"preludiu\"... :))
Finalul poate fi, într-adevăr, banal și inept, când Ea îți spune \"cum? ai și terminat?!\". Ultimele versuri depind foarte mult de lectură și experiență personală. Eu văd acolo liniștea armistițiului, a încetării luptei pentru plăcere, doar un moment de respiro, înainte de a reîncepe. Desigur, unii preferă să adoarmă...
Ce să zic, sunt poeme de dragoste, le scriu când îmi vin. Dacă sunt îndrăgostit, îmi vin mai des, dacă nu... nu.

Cred că motivul inițial al trecerii acestui text la \"explicite\" - duritatea comentariilor - a dispărut între timp. Aș ruga editorii să reconsidere încadrarea texului. Eventual, pot trece în offtopic anumite comentarii. Deși, deja aceasta este istorie agonică, eu l-aș lăsa așa... :))

... că gâfâi. \"Ce să să fac, sunt, bătrân și obosit!\" am strigat. \"Asta îți va fi pedeapsa\", mi-a spus. \"Te voi expune în toată moliciunea ta. Fă sport, dacă mă vrei!\" :)

Adică:
\"sfârcul tare mușcat
când
mă pătrunzi gâfâind\"

și-apoi

\"bărbate! șoldul
ți-l sărut
ne-aplecată...\"

cine ar fi putut simți întâlnirea dinăuntru altfel, te întreabă, Ea, acum...

Alexandru, ea nu poate respira imaginarul, ci doar realul. Când vei da masca jos, te vei înființa cu toate responsabilitățile care îți pot configura o verticalitate. Începe să construiești de la schelet. Onestitatea față de frumos ar putea să-ți fie șira spinării. Pe care ai putea să atașezi receptivitate, altruism, generozitate, curiozitate, și tot ce mai trebuie omului pentru a fi vizitat de Ea.
De dragoste, măi!...

În tine a refuzat să intre, Anghele, are oroare de deșert. Mi-a povestit într-o zi de reîncarnări. Zicea că o să te viziteze, când o să fii un panda drăgălaș pe craca unei butaforii de copac din grădina zoologică din New York, pentru a stimula procreerea acestei minunate specii pe cale de dispariție.

Deocamdată a spus că ești condamnat la posesie, că ar fi în pericol în sinea ta: tu nu știi decât să transformi totul după chipul și asemănarea goanei tale, iar iubirea începe numărătoarea de la doi...

... să se-ntrupeze în fiecare femeie care mă dorește... Boby!... Ai suficientă feminitate în sinea-ți ca să transmiți salutările pe calea cea scurtă.

Make no mistake, again... Nu căutați departe, ceea ce este aproape.

Dragă Adrian, macazul nu e oscilant dar eu sunt solubil. Să-ți explic: m-am topit în ea, tosmai când se strecura în mine, și-atunci am văzut cum scrie ea aceste năstrușnicii, iubindu-mă, printru mine. De ci felicitările, dansul și masa îi aparțin, eu am fost doar marioneta mânuind alte marionete, cuvintele, și să știi că e geloasă în ceea ce privește meritele, așa că mă dezic de orice merit în afară de acela de a o avea. Pe Ea :)

COrnel, tehnic vorbind \"așternutul aspru al furtului\" e un vers greoi, i-am zic și ei, după care m-a plesnit. Ușor, dar definitiv. \"Acolo e o scandare\", mi-a spus în așteptarea orgasmului nostru. \"Crezi că e ușor să te ghidez, fără să încerc să te contolez\", a încheiat. Drept pentru care am abandonat disputa, și am lăsat ca ea.

Make no mistake! E un text scris de ea, printru mine, dedicat mie. :)

Pot să spun că mi-au plăcut imaginile care curg una-ntralta, un epic subtil, subînțeles, ca o pânză de păianjen în fundal, și, da, i-aș fi dat dreptate lui Anghel cu înclinația spre uchronie, dacă aș fi știut ce e aia, dar mi-e prea lene să caut pe google, și, adeseori, acesta nu deține toate răspunsurile, cum am văzut eu comentând pe altcineva, dar asta nu te privește, așa că mă întorc la tine, și îți spun că, neștiind și nevrând să aflu ce e aia uchronie, mă mulțumesc să evidențiez surpriza pe care am avut-o, după ce mi-am depășit reținerea inițială dată de fraza ce părea interminabilă, și am citit, și nu mă mai opream, și mă minunam cum de un text care pare că se revarsă fluviu are repere atât de bine fixate, deși poate n-ar fi fost rău să subliniezi unele dintre ele, dar și aceasta e doar o părere subiectivă, poate că ritmul repetițiilor distanțate, exemplu \"eu\", sunt suficiente pentru a fixa traseul, cert este că am avut gustul unei percepții paradoxale, în care forma parcă îmi descria un peisaj iar memoria se încăpătâna să rețină epicul transformărilor din relația definită dinamic, schimbându-se pe măsură ce era înfățișată, cu ajutorul metaforelor care te-ar putea duce în pragul acuzației că strici poezia în proză, deși mă îndoiesc că o să aibă curajul cineva să meargă atât de departe, eu doar îmi fac datoria și te avertizez, înainte de a încheia cerându-mi scuze că nu am despărțit acest comentariu în propoziții separate.
Mi-a fost prea lene...