Victor Potra

Mă bucur că te-ai amuzat. Sper să îți placă și alte proze scurte, chiar dacă nu sunt la fel de \"ghidușe\" :)
V.

Ecaterina, totul este transpus literar, după cum știi prea bine; avea chiar destulă legătură pe intrigă cu textul tău de atunci (nu știu dacă îl mai ai, parcă la un moment dat a dispărut de pe site) Mă bucur că ți s-a părut convingător, mulțumesc.
Victor

Poate fi o idee nouă. De exemplu să citim alternativ texte consistente tematic și stilistic. Proză scurtă, poezie, fragmente de eseu.
Putem marșa și la minidezbateri punctuale: tehnică, mesaj, atitudine.
Sunt permise/dorite loviturile pe tema rostului literaturii moderne, cu împunsături în direcția relației cu receptorul/cititorul :)

Propun ca arbitru al turnirului pe Noemi. Prea-Serenitatea Sa Noemică sunt sigur că are combinația potrivită de imparțialitate și agresivitate, astfel încât să împartă grațioase lovituri de evantai (dacă e cazul), precum și să-și asume incontestabile dăruiri de batistă la sfârșitul fiecărei runde.

Amfitrionul nostru, Călin, va veghea la integritatea armurilor, astfel încât toți participanții să plece nevătămați acasă :))

Hai măi Anghele, că-i frumos! De când nu s-au mai organizat turnire autentice?... :)

Aștept reacția ta, reacția noemică și reacția lui Călin.
Victor

Călin Sămărghițan a găsit o rețetă remarcabilă. Folosirea diferențelor ca motivare a dialogului cultural, întru completitudine.
Ce legătură poate exista între \"agnosticul\" Potra și \"credinciosul\" Caragiu, între prozatorul impertinent și poetul delicat? Mai multe decât s-ar putea bănui. Sensibilitatea aparte a poemelor sale, m-a îndemnat, irepresibil, să doresc să citesc câteva versuri care mi-au adus aminte că adevăratele povești de dragoste sunt universale... Acesta este doar un exemplu, dar poate unul definitoriu pentru Sibiul lui Sămărghițan: confruntarea învinsă de comuniune, egoul sublimat de rezonanță.

Dacă Călin va hotărî asta, și dacă toți cei implicați vor fi de acord, mi-aș dori un dialog atât pe proză/eseistică cât și întru poezie cu Anghel Pop. Serenitatea artgoticului desenat de Călin e arena perfectă pentru o asemenea întâlnire, în care două moduri extrem de diferite de a privi arta și creativitatea pot concura nedistructiv.
Călin, dacă ești de acord, din martie încolo îți stau la dispoziție.
Anghel Pop, aceasta este o ocazie unică de a-ți arunca acea mânușa culturală a diferenței de perspectivă, care ne-a învrăjbit și apropiat totodată.

Sunt cucerit de Sibiul lui Călin, poate voi avea timp pe seară să-mi relatez impresiile mai pe larg.
Victor Potra

Ca să nu fie interpretată ca o pledoarie \"pro domo\": am suficiente texte cu un număr de accesări mai mari decât alte texte de la \"recomandate\", astfel încât să nu fiu suspectat că \"tânjesc\"...
Recomandările mi se pare esențialmente neimportante, din 2 motive:
- numărul de hituri nu are nici o legătură cu numărul de cititori diferiți ai textului. Este doar o măsură a gradului de \"dispută\" din jurul scrierii. Nici măcar a gradului de interes stârnit...
- aceste recompense sunt strict virtuale și nu aduc alte beneficii decât cele de relaxare a egoului autorilor beneficiari (nu-ți cresc conturile neam... :) )

Mă îndoiesc, de asemenea, că ar crește, de exemplu, vânzarea unui volum. Disputa se referă la cantitatea de apă de ploaie care cade anual în Sahara. Oricum se evaporă mare parte înainte de a atinge solul... :)

Agonia este un mediu de publicare și de testare. Aceasta în ce privește textele. De asemenea, un mediu de perfecționare și de comunicare. În ce privește autorii. Și o proprietate privată. În ceea ce privește regulile de comportament. Uitarea acestor trei axiome ne duce la masturbare intelectuală inflamată.

Pe de altă parte:
- proprietarul dorește succesul siteului, deci semnalarea derapajelor care afectează acest lucru este utilă
- lipsa gravă de obiectivitate poate afecta major Agonia ca mediu de publicare și de testare, un criteriu pentru succesul siteului
- conservatorismul și lipsa unui echilibru între protejarea editorilor prin confidențialitate și o necesară transparență - poate afecta coerența comunității literare constituite în jurul Agoniei

Trageți voi concluziile...

Victor Potra

PS. Nu sunt ipocrit. A fost o bucurie enormă pentru mine orice evidențiere a textelor mele. Și știți că au fost rare. Încerc însă să separ problematicile...

Eugenia Reiter, amuzamentul este recompensa pe care o așteptam de la acest text. Faptul că este însoțită, ca orice satiră, de o anume reflexivitate din partea cititorului - e un compliment în plus, mulțumesc... :)
Victor



Alberto, mi-aș dori extrem de mult să discut cu tine în contradictoriu. Pentru aceasta, însă, trebuie să îndeplinești condiția minimală de a fi comprehensibil.
Nu sunt deloc sigur că am înțeles cine sunt în opinia ta \"cei care ți-au întins mâna\". Termenul \"scuipând\" e deja destul de dur, și te expune inutil tentației unei abordări virulente căreia nu ai cum să-i faci față. Omule, ce Dumnezeu! Conduci o poezie la mâna a doua!
Învață să te exprimi în limite acceptabile (e ca și cum ți-ai instala aibaguri) și totul va fi bine... :)
Reformulează și te voi înțelege (direcția).
Fii altceva decât a spus Anghel despre tine și te voi respecta (vopseaua).
O ecuație atât de simplă...
Da... și încă ceva: eu am prefix de purgatoriu. Poate ne auzim...

Vorba ta, te pup (și pe tine, și pe muză)
Eu

Cred că Sibiul are totuși ceva magic... :) Lucrurile se văd altfel de aici, cumva mai blând.

LIM, cred că totul e scris aici la timpul \"posibil\"... :)

Alberto, cu ce rimează muzoi? Oricum, mă simt dator să-ți explic că alegorie e altceva decât paranghelie...
\"să ți-l joc seară de seară pe webcam în prezența ta\" e o exprimare feerică, chiar dacă nemuzuluită.
Prefix de rai înseamnă Rai de Murfatlar, sau doar \"getting high\"?
Nu trebuie să iei ceva din text, trebuie doar să iei aminte... :)

Velsius, mi-ai dat o idee: Cronicile din Agonia :)) Episodul unu: Poezia, Alberto și Muza.

Gabriela B, \"Ducesa AcruPornoMix\" e printre personajele mele preferate de aici. Aș mai scrie un episod fie și numai pentru ea... :))

Vă mulțumesc, cu prietenie,
Victor

Fără multe explicații (postura de Arhanghel are și avantaje), am nevoie de \"Game Over\"! Sper că-l ai pe undeva, altfel mă belește Șefu\'! L-am aburit cinci luni, da\' acu vrea să scriu pasu\' doi în Rai. Și mă tot freacă să-i arăt \"Game Over\", dacă l-am pus bine... L-am pus o laie, precum știi... Așă că ai bunul simț și dă din pleoapă, de pe unde ești, că altfel am pus-o: rămân cu trilogia neterminată și cu aripile amanetate... Pricepuși, fato? :))
Soldat Jonel, poate-o convingi tu...
Alo... Recepție?...
\'tui mama mă-sii de Rai, că te bagi cu nasu-n eternitate și ai împresia că ai timp, și uite ce pățești...
Arh, că *anghel* e dat...

Îmi pare rău dacă te-am jignit cu exuberanța mea... Nu era în intenție... Tocmai pentru că ai fost pertinentă, m-am gândit că poate agreezi o abordare mai \"fără cravată\"
Curajul de a comenta se referea strict la ideea că o persoană de gen feminin care comentează apreciativ un astfel de text se expune. Ai avut curajul să te expui, și asta mi-a plăcut. Deci nu era miștocăreală...
Sorry, dar nu-mi stă în fire să fiu prudent și reținut întotdeauna, păcat că te-am supărat...
Victor

Mulțumesc pentru semn, dar mai ales pentru notele de cititor, înarmat cu un aparat critic adecvat. De exemplu, sugerarea psihologică a personajelor, fără explorarea explicită în adâncime, mie mi se părea un plus. Multor comentatori li s-a părut un minus. De asemenea menținerea personajului feminin în postură depersonalizată. Acolo am cedat la sugestii, în ciuda intuiției mele inițiale. Apreciez punctele de reper pe care mi le oferi, cu atât mai mult cu cât \"Plămâni\" rămâne pentru mine standardul pe care nu l-am mai egalat de atunci. Deocamdată muncesc la rafinarea instrumentelor, astfel încât scrisul să devină cumva a doua natură. Sper că voi reuși să confirm părerea bună, ștacheta e pusă sus ... :))

Mulțumesc din nou,
Victor

într-adevăr
să mă pot

Emil, mulțumesc pentru aprecieri. Autoironia și abordarea \"nefardată\" (ca să nu mă aplaud singur cu sinceritatea :) ) - sunt întradevăr printre obiectivele stilistice ale acestui text. Scrierea la persoana I e riscantă, deși îmi place la nebunie, cert este că pentru mine e chiar relaxant să pot transpune direct în pielea personajului, care mai este și povestitor. Trebuie să recitesc Cărtărescu, m-ai făcut curios... :)

Floribel, interesantă perspectiva ta... Oricum, rămâne provocarea poveștilor ucenicului îndrăgostitor... Cât despre o asemenea treime, hmmm, nuș\' ce să zic, curaj are și taurul, când iese în arenă... Mai vedem, ne mai socotim... :)

Dana Banu, abia acum am înțeles... Ok, o să fiu mai atent cum răspund la comuri, astfel încât să nu mai apară posibilitatea unor sensuri duble atunci când nu le doresc. Scuze pentru deranjul provocat, nu a fost cu intenție...

O seară glorioasă,
Victor

Silvia, am înțeles ce ai spus. Doar că m-am dus cu joaca mai departe (prea departe?) :)) Spuneam că \"Planează o ușoară umbră cum că ți se pare\", ceea ce e foarte diferit de \"ți se pare\", nu ? Mă iartă dacă am părut agresiv, ceea ce ai spus e corect și util pentru un autor... cu \"tendinta de a fi original\" :)

Foarte pertinente observațiile critice intitulate \"urmele, bătute\", mulțumesc pentru ele. Observația cu tonalitatea ușor prețioasă, de la început, mi s-a făcut și în afara site-ului, e foarte posibil ca acolo să existe o \"bubă\". Adresarea colocvială, către cititor - o temă de reflectat. Nu mă (mai) burzuluiesc la părerile critice :) A se vedea, tot mai sus...
Cât despre o veche dispută asupra comentariilor, probabil că inflamarea a provenit de la abordarea problemei ca un proces de intenție... În fine, cele bune să se-adune, cele rele să se spele, nu? :))
Mi-a plăcut metafora cu \"pe un drum aproape in intregime acoperit de urme, sa pasim pe pamantul neatins\". Mă rog, suntem datori măcar să încercăm... :)

Mulțumesc pentru intervenții,
Victor

Dana Banu, ce tot mă suspectezi că mă supăr... :)) Dacă uneori răspund cu contraargumente, asta nu înseamnă nici că resping opiniile critice, nici că mă fac arici. Uneori am altă părere. Dar tipul de precizări cu punctare pe ce este de îmbunătățit (cum are și Anghel) e fix ceea ce apreciez :) Așa că lasă ochelarii de citit la locul lor, și nu-ți mai drege vocea cu hmm și mda, sunt tot eu, Lăscărică, nu trage dom\' Semaca! :)

Anghel, deși textul de față profită de o experiență personală, sper să îl țin cât mai departe de nota autobiografică. Iar \"țâra de astigmatism\" m-a făcut să zâmbesc toată noaptea... :)) Cât despre lentile de contact... calul bătrân greu se-nvață în buiestru :)
Recomandarea distanțării de Eliade, așa cum o faci, e mai mult decât onorantă. Pur și simplu mi-a plăcut parafraza, poate o să o mai păstrez nițel, mi se pare motivantă... Plus că trebuie să găsesc un titlu la fel de cuprinzător...

Noemi, să nu zicem hop până n-am sărit :)) Totuși, parcă tu vezi mai bine. E adevărat sau doar mi se pare: chiar sunt pe \"pe trotuarul de vis a vis\"? Neavând timp să hălăduiesc agonia cum se cuvine, mă gândeam că impresia de spațiu pe care o am ține de veșnica paranoie a debutantului grăbit :)) Goana după modernitate, mai nou după post-postmodernitate, a lăsat spații largi, unde recunosc că mă simt confortabil. Plus tentația de a o da în bară pe cont propriu... :))
Cât despre seriozitate... să vedem cât mă ține :) Plânsul e și el un idol al literaturii moderne, deci... fără plâns! :)

Silvia, m-ai binedispus de dimineață! Cum adică \"titlu pare sa... parafrazeze (atenuant spus)\" ? Planează o ușoară umbră cum că ți se pare că l-aș plagia pe Eliade! Doamne cât am mai râs... Na! Că am dat și ness pe mine, hi, hi, hi... Cât despre îndelungata cale până la Eliade sunt o seamă de întrebări. În primul rând e în față, în lateral, în sus?... Și apoi oare încotro mă îndrept eu?... Nu cred că m-aș simți flatat la scandări de genul \"Potra este pentru noi, Eliade doi!\" Hi, hi... Hai să fim serioși... Singura problemă e că nu ai avut răbdare să citești textul, ceea ce înseamnă că nu ți-a plăcut. O opinie pe care o respect. Și nu cred că sunt suficient de modest încât să mă tenteze o competiție cu Eliade, ca scriitor... :))) Bașca riscurile!...

Vă mulțumesc tuturor,
Victor

Vulgaritatea umorului depinde foarte mult și de receptor, și de experiența sa personală, mi-e foarte greu să-ți răspund fără exemple concrete, probabil o să avem timp la Sibiu :D Îți certific încercarea explicită de a evita vulgaritatea aici :)

Trama mi se pare enunțată clar, chiar dacă nu este dezvoltată. Nu-mi pare subțire, poate întoarce lumea pe dos.

Stilul de a merge înainte cu mai multe proiecte ține atât de faptul că mă plictisesc să scriu de-mboulea un singur lucru, cât și pentru că uneori constat că am pornit scrieri pentru care încă nu stăpânesc mijloacele literare adecvate. Prefer să le las în suspensie decât să le fușăresc. Don\'t worry, voi termina tot ce am început :)

Sărutul pasional (că despre el vorbeam, pupatul era la 5 ani) presupune alunecări spre ureche, pe gât, sâni... Mai greu cu ochelarii, mă jur pe lentilele mele... :)) Și dacă are și ea ochelari... Nu vrei să știi, nu? :)

Ideea finală cu privitul în interior e o miză. Tocmai în ciuda uzurii la care a fost expusă. Până acum a fost prea adesea catalogată ca o floricică a masculilor fără acces la femei frumoase, îmbălsămați de traiul între urâte. Mă simt atât de focos, Dana dragă, încât nu mi-e teamă să resuscitez idei cărora li s-a făcut prohodul de mult... :))

Și eu sper să scriu poveștile anunțate :)

În textul de față se întâmplă o punere de ipoteze. Acestea anunță, după părerea mea, că realitatea rămâne un \"de violentat\". Deci, în sine, se petrece cel puțin un clivaj al receptivității povestitorului față de \"povestibil\". Poveștile de iubire care urmează nu ar fi în întregime comprehensibile fără acest antepreludiu, așadar nu pot fi de acord cu tine că este în plus.

Ochelarii pe nas, azi, când lentilele de contact sunt atât de accesibile, reprezintă o opțiune. Aceea de a putea să alegi blurul, atunci când simți nevoia... :)

Cu mulțumiri pentru atenția cu care mă răsădești,
Victor :)

... să fiu alături de o companie cu un potențial creativ atât de ridicat (dacă adunăm, se sparie gândul... :) )
Ne vedem pe 10 :)
Victor

Al Magdalenei sau al misterioasei cuceritoare?...
Școlirea mea s-ar putea dovedi un subiect interesant, dar categoric nu aș accepta dezbaterea sa decât la o bere... Primul rând e în grija mea :)
Mulțumesc pentru punctarea pe credibilitate :)
Victor

Când vine cineva, aproape din neant (pentru mine), din vremurile agonice în care se publicau, așezat, cu precădere textele gândite, crescute în reflecție, rafinate, să-ți zică: \"bagă mare, ești pe drum, dar știu că ai accelerația călcată doar la jumate\', poți mai mult!\", te așezi un pic în fund și cazi pe gânduri.
Cum am citit comul tău, Cristina Andrei, am dat fuga pe pagina ta, să văd, să citesc. După care m-am așezat la loc. Da...
Plămâni a fost în primul rând \"prove to myself\". Și, din punct de vedere psihologic, un consum imens. Acum dezvolt instrumente. Cred că am pentru ce.
Nu vreau să mă cantonez într-un stil. De aceea m-am încăpățânat cu poezia, când toată lumea striga \"proză!\" :))
Sunt un om pragmatic. Le voi peria cu adevărat - nu doar textul acesta - când se așează bine :)
Cât despre finalul cu motivație psihologică... Tocmai aproape că mă hotărâsem pentru imperativul pragmatic - \"aduceți-l să-l interogăm\"... Evident, îndemnul tău este mult mai ofertant, tocmai datorită specificului prozei... :)) Și mult mai greu de realizat - e cazul oricărei esențializări, nu?
Revin la începutul comului tău. Mi-am propus să scriu pentru publicul larg de carte de azi - așa cum mi-l imaginez eu. Reuniunea politicoasă a recunoașterii în cercuri selecte nu mă satisface. Există o singură miză (și o spun ca producător TV) - înapoi la cuvântul scris! E o temă prea largă pentru un răspuns în com, dar afirmația nu este făcută în necunoștință de cauză. Pentru această miză sunt dispus să lupt cu armele \"adversarului\", inclusiv evaluând audiența unei anumite producții. Mi se pare remarcabil că apreciezi acest lucru, cel puțin la nivelul ipotezelor. E despărțirea esențială de elitism...
Și oricâte misiuni am stabili poetului (scriitorului) român, rămâne una singură: aceea de a fi auziți...

Nu trebuie să-ți mai spun cât apreciez intervenția ta, ia uite ce monstru de textuleț am produs... :))
Victor

Ioana Bogorodea, regula gazdei: mă comentezi, ne tutuim :) Deci fără dvs. :))
Mă bucur că ai sesizat câteva chei psihologice feminine, aceasta a fost o strădanie.
Cât despre vibratoare... Cele cu adevărat moderne (și scumpe) respectă toate principiile: de la excrescențele dedicate punctului G până la lungime (nu se știe niciodată), și de la vibrații și imitarea pielii, până la ejaculare. Desigur, nu m-am mulțumit cu o emisiune pentru documentare, am văzut, pipăit, apreciat, râs etc. :)))
În privința acestei povestiri, am totuși de făcut o precizare. Chiar cred în acest text. Dincolo de prima lectură, erototo-comică, am așezat câte ceva. Desigur, nu o să mă apuc să explic ce și cum. Dar acesta este primul meu text în care trec explicit la dezvoltarea psihologică a personajelor. Nu mă atrag tonalitățile grave, de aceea mi-am asumat riscul unei aparențe de ușurătate.
Fără a apăra acest text, nici nu pot să mi-l asum ca un \"soft drink\", pentru că nu este așa ceva... :)
Mulțumesc pentru prilejul de a ține, iată, o întreagă poliloghie, iar despre vibratoare, dildo-uri și alte jucării, îți stau la dispoziție cu toată experiența acumulată de curiozitatea mea, astfel încât să nu mai fi nevoită să urmărești aceleași emisiuni la care se uită personajele mele :)))
Cu respect pentru curajul de a comenta,
Voctor :)

Fără revolte, fără șocuri, fără patetice tristeți, dar cu forța unei realități, care îl neagă și-l confirmă pe Dumnezeu în același timp. Este o banalitate sângele care curge, precum sucul de lămâie, mai ales în sezonul rece. Iar această afirmație este o lovitură de baros, cu atât mai dramatică cu cât e enunțată calm.
Poemul are trimiteri multiple, de la asocierea Dumnezeu / tremurul feselor / femei, trecând prin cei șapte copii morți, sub ruinele casei, și explodând cu gustul de lămâie. Care poate fi acru, acrișor, răcoritor, strepezitor, tonic, degresant, curativ - și trimiterile pot continua. Asociați cu sângele, și cu tabloul schițat înainte, și vedeți cât de multe spune poemul acesta în câteva fraze simple.

Remarcabil, cu respect Mahmoud Djamal.
Victor

PS. Subtitlul e - pentru mine - una din cheile poemului.