Poezie
Anticăderea întâia
dedicată lui Phobos, născătorul de tăceri
1 min lectură·
Mediu
se dedică lui Phobos, născătorul de tăceri
ea îmi povestea despre ruși
despre poziții eroice de sex anal
despre capacitatea de a fi absent în mai multe locuri deodată
despre transpirație și greieri
despre viața la polul opus
vorbele ei mă inundau până la gleznă
călcâiul apoi se usca
ea-mi spunea de carapacea unei dimineți prea strâmte
de cafeaua tremurândă mahmur
de războiul dintre aragaz și chiuvetă
cu tăceri împușcate pieziș
de frica de a nu fi singur
vorbele ei mă lingeau până la coapsă
răzuiam apoi saliva ei aspră
cu tot cu genunchi
ea tăcea mult despre copilul nostru
tăcea îndârjit despre mine
tăcea veninos despre începuturi
tăcea trist privind înainte
ea ne tăcea cu totul
vorbele ei tăiau ca briciul până la piept
opream apoi sângerarea cu gheață
crescută iute prin vene
ea era urât de frumoasă
cu toate minunile risipite
în jocuri de alcov
în furii și insomnii
pregătindu-se să fie nimic
pentru sine și ceilalți
o plecare dintr-o lume greșită
vorbele ei rămâneau în aer
și eu înnebuneam până la creștet
și ea râdea cu drag
până cădeam în uitare
până era răzbunată
084.536
0
Mare plăcere, LIM.