salt

Dragostea aleargă în salturi “până la prima moarte”, demolează întâmplările insipide întâlnite în cale, își pierde sinele, cântă la vioară melodia sânilor, ștampilează cu săruturi hârtia existențială și pavează cu versuri drumul de la tine la ea.

Răzvan, mulțumesc pentru \"interpretarea\" în forță a poemei de mai sus.
Cineva mă întreba cum văd dragostea adevărată... poate că și așa: o plecare printr-un salt... :)
Multumesc, Victor

Frumos!Mi-ar fi suficient sa stiu ca fac salturi si eu prin poemele cuiva...
Sa ai un an nou fericit!

Ioana

...caci chiar asa e, parca versurile sar unul peste altul, construindu-ti iubita, dragostea. mi-a placut indeosebi \"ce întrebări…
da, văd cât s-a adunat, închiriem
o lume
cu tot cu zei\", tonul direct, de conversatie \"grabita\", caci e timpul sa sari, apoi imaginea unei lumi intregi construite \"cu tot cu zei\". un calduros bravo pentru iarna asta prea rece si gri!

Un poem de dragoste care patrunde la inima. Si ce frumos scrie Victor! Si nu uita nimic iubito din ceea ce ne trebuie. Excelent poemul. Si saltul.

Interesanta ideea saltului... Oricum, mie imi place mai mult proza asa ca nu voi comenta prea mult, doar ca atunci cand este dragoste, totul e...

... pentru cuvintele bune, tuturor celor ce ați citit și ați lăsat un semn.

Ioana, un an nou fericit și ție.

Luna, așa e lumea mea, când trebuie s-o iau cu mine, o iau cu tot cu zei :)

LIM, mulțumesc, mă bucur că poema a găsit calea către inima ta.

Emilia, prea adesea dragostea, e ceva fragil, simți că vrei s-o iei și să fugi cu ea... De aici, poete, și ideea saltului :)

Un an nou fericit, Victor

poete = poate