Veronica Văleanu

multumesc pt felul in care ai pus problema, Petru
fragmentarea vazuta de tine, dar nu neaparat la textul meu, sau la mine ca autor - e, dpdv tehnic, un tipar de ritmuri, fiindca punctul inchide un spatiu al unui anumit tip de afirmatie (cu o anumita atitudine grefata pe, dupa cum ai observat) ca sa deschida alt spatiu al afirmarii, cu o alta vibratie, nu neaparat vizibila prin forma.
dar si tiparul de ritmuri, dimpreuna cu tonalitatea si tensiunea care se aduna (si din mesaj, evident) duc la un alt gen de vibratie, pe un alt palier. cel putin asa simt eu.
iar cuantumul de epic (scuze, suna cam pretentios aici, dar nu am gasit altceva mai concis) poate sa incline mult uneori spre vizual si astfel secventierea prin punct sau taietura poate fi interpretata ca un simplu montaj (asemanator celor din cinema)

cam asta ar fi.
partea fenomenologica pe care ai trasat-o a fost la cote maxime. si daca, dupa tot ce ai vazut acolo, totul a parut fie ca se anihileaza, fie ca se suprapune - e din cauza energiei create, pe care uneori nici nu poti, nici nu e indicat sa o controlezi sa se aseze undeva anume.

poate ca, tocmai,
forta motrice e egala cu tacerea
(spatiul/fragmentarea)
caci, fenomenologic, tocmai de acolo se poate sa fi izbucnit.

poate ca ideea in esenta esentelor ei - fara acest invelis de rebeliune, cu tot arsenalul sau - ar merita atentie, dar nu pe picior de ultimatum si cu sarcasm triumfator, ci incadrata in mentalitatea epocilor, al mutatiilor produse pe parcurs, dpdv fenomenologic si social - asa ar avea o anumita valoare.

dc acest text ar aparea intr-un tabloid sau pamflet, iarasi ar fi o incadrare mai indreptatita, datorita cititorilor-tinta.

singura scuza pe care i-o pot gasi textului este o replica memorabila data de baiatul meu, la 7 ani, dupa ce l-am dus sa vada Muzeul Militar din Bucuresti - arme, tunuri,bombardiere, etc, tot indrugandu-i despre cinste, patriotism: "Deci locul asta e despre moarte, si toate obiectele. Nu-mi place, hai sa plecam de aici."

spuneam ca ar putea iesi un text bun unde e doar o frantura de gand, blocata sa stagneze asa
ex acela cu chuck norris e in extremis probabil pt a contracara
(de pe o pozitie similara) ideea mea cu includerea unei actiuni; iata ca s-a gasit destula imaginatie pt a da substanta respingerii ideii de actiune, dar nu s-a inteles ca asta ar aduce un beneficiu

aveai settingul, doar du gandul mai departe
nu neaparat acum, ci dupa ce se raceste textul

la citire, asta ramane, puternic:
[am senzația că lumea se despică
exact în dreptul meu.]
apoi vine secventa asta [ceva rămâne de o parte
restul de cealaltă.] care e prea slaba, pt ca e doar explicativa dar fara alta orientare.

prima secventa este doar prea anticipativa. efectul nu e cel scontat: ai putea pastra putin deoparte simbolul [pluguri] si apoi refolosi mai in forta, putin inainte de final, in cadrul unei secvente de actiune, unde sa fie folosit cu o anumita atitudine grefata pe, deci nu doar ca simbol per se.

totul stagneaza, dupa parerea mea, unde ar putea iesi un text bun.

[goluri de aer] e foarte bine
acolo unde ai reluat cu [și zâmbetul meu trece cu o felinitate'a dorinței printre ramuri de soare] mai propun o filtrare- gandeste-te la esentialul care ar trebui redat, caci pe acolo sunt multe ramificari de sens
nu cred ca adnotarea [si uit de ce mă dezic in zadar] aduce vreun plus
propun, dimpotriva, a se schimba cu curaj in [si iata de ce ma dezic]

Reiau commul, mi se blocasera tastele.
-/si uit de ma desfac/ este foarte artificial , din moment ce discursul pana in acest punct e de natura sa redea cu acuratete o anumita viziune si starea prin care trece, ca si cum ar povesti aproape simultan cu momentul evenimentului. Reiau- nu poti spune ca uiti cand tu de fapt ar trebui sa uiti, si sa nu-ti dai seama ca faci asta.
Sfarsitul trebuie refacut.
-si inca ceva- nu zambet /unsuros/

Textul trebuie sa fie ca o explozie, ca o viziune care se zbate spre lumina. Parametrul e clar, si vreau doar sa aduc cateva amendamente unde ceva nu se sustine.
- titlul: nu exista decat spatii, nu aer si spatii, sau aer intre spatii. Nici o licenta poetica nu ar ajuta, ar duce la artificializare, punand astfel sub semnul indoielii de la inceput, tot demersul. Poti gasi alta formulare, exact pe acelasi palier.
(-am oase elastice, vertebre de ceara) - face sa treneze pe acelasi culoar de perceptie. Uneori descriptivul omoara viziunea. Te poti folosi insa cu succes de un vid al spunerii si vei putea jongla astfel si cu spatii de alta natura decat cele ale vizualului
-degete mioape - e o constructie slaba
- mai jos folosesti inmacelasi vers si /fantomatic/ si /animalic/ - it.s too much
-/viermuinda/ nu /viermunida/- oricum, suna prea adus din pix. Uite, ca si cum cuvantul /disperare/ ar fi apt sa declanseze starea respectiva, in perceptia cititorului. As recomanda o alta constructie care sa denote /disperare/, in loc sa denumeasca si atat.
-in penultimul grupaj sunt prea multe enumerari
- /si uit de ce. A desfac

M.am uitat de mai multe ori pe text, dimpreuna cu ultimele cateva. Are ceva ce imi place foarte mult dar ma si sperie. E ca si cum ai fi gasit formula ideala pt a exprima un maximum de teatralitate, odata cu (era sa zic "antidotul ei"' dar vad ca de fapt functioneaza impotriva ei insasi) - mai evident decat in celelate texte. Sau poate asa m-a purtat tema de aici, inspre hamletizare. Si ma uit cum la final efectul este atat de puternic incat la recitire intriga aceea a inserarii teatralitatii, in loc sa para revoltatoare pt simplitatea cu care a fost introdusa, odata stapana absoluta, va face absolut orice pt a permite sabotajul chiar pe dinauntru- si asta poate fi si mai forte. Simt ca miza nu a fost pe suprarealism atat de mult. Ma intreb oare tehnica asta , intr.un zoom in si mai mare, (de ex text mai lung) unde ar putea sa duca? :)

err
[acolo ar fi partile din trecut ce ne lipsesc.] ca o contrapondere la [s-ar fi sters]

alte idei:
in loc de [ucruri vechi și noi alăturate], - cum s-au alaturat lucruri vechi cu noi.

dupa [strictul necesar] se simte nevoia de o pauza, chiar de virgula, si atunci coordonat cu versul urmator merge la sigur [s-ar fi sters].
atentie, urmeaza [ privirile ni se găseau după ce terminam de șters praful și am facut schimb
cu bucățile din trecut ce ne lipsesc. ] - unde intra iar vb a sterge. trebuie deci comprimat. propun
[orice amintire involuntară s-ar fi sters pe covorul de la intrare,
ridicand in aer praful.
acolo sunt partile din trecut ce ne lipsesc.]
[cobor rapid, ca un copil la joaca]
[se hlizeste] [o separ]
[e bland] [ma decoloreza]- -sf mi-a placut de la inceput

cateva sugestii, pt ca textul sa ramana la sfarsit mai unitar, mai omogen.

[lucruri din diferite bucăți de timp alăturate]- suna imprastiat rau, ca forma, mai aveai o data [bucati de timp] mai jos iar aici pare chinuit

[orice amintire involuntară era ștearsă pe covorul de la intrare]- as prefera [ar fi fost] sau [se stergea] pt a diminua din echivocul pasivului la imperfect

[adunat din palme /despărțite de un zid /a fost salvabi. ] aici filmul se rupe, plus ca se cunoaste ca e o stare de umplutura

[privirile ni se găseau după ce terminam de șters praful și făceam schimb
cu bucățile din trecut ce ne lipseau. ]ca si continut e ok, insa contravine cu starea si discursul filtrat din primele versuri, aici pare fezandat melodramatic. plus ca redarea unor secvente drept povestire prin imperfect e dezastuoasa in orice context - faceam x, apoi faceam y, apoi iesea z
si apoi observi ce abrupta e revenirea la prezent?
undeva mai jos ai [am coborat]- disloci in mod gresit timpul.

[puncte deveneau blocurile]- de ce nu invers?

scapat nici un offtopic.

inteleg experimentul autorului. apreciez ca a reusit sa mai iasa din cercul vicios dat de genul de text dopat la maxim, dodecafonic. de aceea ii contrazic pe antevorbitorii mei.

parti bune:
- ca ai reusit sa rupi in flashuri (aici ai voie cu halucinatia), ceea ce inseamna ca intelegi ca trb sa limitezi si sa dozezi. ca nu toate pot fi tari, ca unele trb sa capete alte functii (vei descoperi cu placere acest nou gust)
-se apropie intrucatva de ideea de scurtmetraj in cinema
-unele flashuri sunt din afara, altele dinauntru si invata incet cum sa dea prioritate.

parti mai putin bune:
-ca exercitiu de scriere, gandeste-te ca se poate scrie la infinit in matricea asta, pe acelasi calapod (this is only an alert),iar cititorul isi poate da seama repede si risca astfel sa se dezimplice
-din lipsa obisnuintei, tinzi sa fabrici in mod artificial ceea ce trb sa fie factorul de slow-down al perceptiei: "o reverie scurtă între momente /continuăm să existăm în mașină un timp. habitaclul se umple de odor/o lacrimă prelungită cu atîta claritate de-a lungul liniei albe pentru o vreme" - astea nu se construiesc/articuleaza asa, ca un tag sau task care sa umple. trb sa vina din alta parte. pt ca dinafara si inauntrul nu pot fi legate/innodate prin simplul fapt al mentionarii trairii/faptului, ci mai e nevoie de alte dimensiuni de implicat (la mom de scriere)
-leitmotivul e folosit prea des, plus in titlu. de 2 ori era de ajuns. altfel e insistenta indicarii.
-undeva se simte si ca traseul va fi de go with the flow, deci tot linear.

parti f bune:
"umbra mea pe perete o taxidermie uriașă"
"geamuri aburite. mișcări anevoie"
"pot acum debloca ziua s-o las să se ducă"

prb care mai apare la tine odata cu raspunsul la commuri tine de caracter. sper ca simturile-multivoce cu care te vei obisnui in timp sa le deprinzi vor mai imblanzi ici-colo asperitatile de feedback.

back.

back.

back.

si.

& caldura

cel mai puternic text din ultimul timp pe ag. - nu as mai putea adauga decat: carbune negru, sfaramicios, care sub presiune uriasa, trece in diamant.

scuze ca raspund asa dezlanat.
sugestie pt ce am zis:

[în noaptea asta sa stam amandoi în cămară
sa bem prima limonadă
sa te-nvăț apoi hora în mijlocul curții pana
dormi
dormi la brațul meu cocoșat pân' la poartă]
-ceva cam in forma asta.